Şi iată-l ajuns premier de land. Cam slăbuţ în argumente, şi totuşi. Bodo Ramelow a sărit primul hop. În schimb, "Testul Gauck" l-a picat cu brio. Preşedintele Germaniei nu s-a sfiit să-şi arate aversiunea faţă de reprezentanţii stângii. "Prea apropiaţi de mentalitatea SED, nu sunt de încredere." Acesta a fost verdictul dur al preşedintelui Gauck după alegerile regionale. Mulţi germani îi dau dreptate.

Unii membri ai SPD nu s-au ruşinat să lăcrimeze. Aşa revoltaţi erau acum câteva săptămâni când s-au dus la negocieri cu socialiştii. La guvernare cu cei care poartă ştampila SED pe frunte - se văitau furioşi şi disperaţi unii social-democraţi cu biografii "estice". Dar şi în partea vestică s-au înfuriat mulţi, mai ales conservatorii.

La 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului, vechii comunişti, care numai au vrut să lase impresia că regimul RDG-ist n-a fost corect, au ajuns iar în prima linie. Dar cine e în stare să gândească strategic, la stânga de creştin-democraţi, are motiv de bucurie. O bucurie ascunsă mai ales în sânul SPD, fost partid popular care acum nu mai reprezintă decât puţin popor.

La 25 de ani de la reunificare, formaţiunea "Die Linke" se bucură de o poziţie respectabilă în estul Germaniei. În coaliţii a fost şi e în continuare nevoie de ea. Partidul care se adresează celor care au crescut cu el, gruparea de care se agaţă restul electoratului care acceptă continuarea moştenirii vechiului partid comunist. În noile landuri federale, Die Linke e un factor politic pe care schimbarea sistemului l-a afectat, dar nu l-a marginalizat.

Ramelow, un alt fel de socialist

Dimpotrivă: acum vine Bodo Ramelow. Din motive bine întemeiate. Ramelow e interesant mai ales prin prisma faptului că nu îndeplineşte criteriile sociogramei est-germane a Partidului Stângii. El vine din partea de vest a ţării, este evanghelic şi face politică economică exact ca un conservator.

Ramelow sparge toate tabuurile, dar înţelege bine "estul". Autoritatea pentru protejarea Constituţiei a fost ani de zile cu ochii pe el, rebelul care ştia să-şi facă nod la cravată de când avea 14 ani. Ce mai poveste germano-germană!

De faptul că urmaşii revoluţiei paşnice din toamna lui '89 sunt conduşi acum de un premier de land, dirijat la rândul lui de urmaşii SED, este nemulţumită mai ales Uniunea Creștin-Democrată, care se întreabă: cât SED se mai găseşte în formaţiunea lui Ramelow? Este cazul deputatului Frank Kuschel, pe care Ministerul Siguranţei Statului l-a delegat să "hărţuiască oamenii fără rezerve". Sau Ina Leukefeld, de la Criminalistică, care pe vremea RDG-ului îi turna la Stasi pe cei care voiau să plece peste hotare. La 25 de ani de la schimbarea regimului în Germania de Est, ei şi mulţi alţii din Partidul Stângii continuă să le facă multora sânge rău.

Aceasta este scena pe care social-democraţii intră ca partener de coaliţie-junior. Măcar e picant - se gândesc, pesemne, adversarii comunismului din SPD. Deşi pentru unii e un pic cam mult, social-democraţii vor la guvernare alături de Ramelow. E un risc. Dar şi o şansă.

Pe o scenă politică mai micuţă, ca cea regională, se poate experimenta mai bine. N-a fost coaliţia roşu-verde, din anii 80, în landul Hessa, proba de foc pentru era Schröder-Fischer de mai târziu? În SPD nimeni n-o spune în gura mare, însă Turingia este laboratorul de experimente pentru etapa următoare: Berlin. Premiera Partidului Stângii în Turingia le deschide tovarăşilor opţiunea strategică pentru o mare coaliţie.

Roşu-verde nu mai atârnă destul în balanţă de multă vreme. Liberalii (FDP) au fost cândva, iar cu "Uniunea Merkel" (conservatorii) SPD nu ajunge mai sus de ajutor de şerif. Dacă social-democraţii vor un cancelar de-al lor în 2017, atunci numai prin alianţa roşu-roşu-verde ar fi posibil. Însă e foarte riscant. Şi nu toţi social-democraţii sunt de acord cu această soluţie. Iar, între timp, ecologiştii (Die Grünen) s-ar putea alia cu conservatorii. Piesa politică de provincie "Puţin RDG în Turingia" e nu numai testul pentru tabăra socialistă, ci şi laboratorul de experiemente al social-democraţilor.