Dacă într-un viitor îndepărtat se va vorbi despre "era Merkel" și se va căuta un titlu semnificativ pentru o reprezenta, atunci foarte probabil vor fi alese aceste două cuvinte: "Vom reuși".

Cu exact trei ani în urmă le-a rostit cancelara Merkel și de atunci aceasta este cea mai interpretată, analizată și discutată afirmație poltică din Germania. 

O afirmație care a schimbat o țară întreagă

S-a petrecut chiar numai cu trei ani în urmă? Senzația e că a trecut o eternitate de atunci. Explicația rezidă în faptul că această simplă propoziție și, legat de ea, noua politică de azil și față de refugiați au schimbat Germania din temelii. Nu economic sau instituțional, ci politc, social și mai ales mental.  

Și, am reușit? Da și nu. În anul de grație 2015 aproape un milion de refugiați au sosit în Germania. Aceștia au fost primiți, cel puțin inițial, în bună parte cu brațele deschise, cu sprijinul unui mare număr de voluntari, organizații, asociații, comunități religioase, adminsitrații locale. Cei mai mulți dintre refugiați au avut parte de o primire bună și s-au și comportat ca atare. Din acest punct de vedere răspunsul la întrebare ar fi afirmativ. 

Dar multă vreme în Germania au sosit numeroși migranți în mod necontrolat, iar administrațiile orașelor au semnalat destul de timpuriu că nu e chiar așa de simplu să se facă față situației. La un moment dat s-a răspândit sentimentul că statul, responsabilii politici, nu vor și nici nu sunt capabili să reglementeze imigrația și să asigure securitatea. Între timp, guvernul Angelei Merkel a înăsprit, treptat, politica față de refugiați. Nu în cele din urmă și din cauza faptului că pentru un alt curs liberal cancelara n-a mai găsit susținere nici în Europa, nici în Germania și nici măcar în rândul propriului partid.  

Deja în discuție nu mai e doar politica față de refugiați sau întrebarea legată de câți refugiați poate suporta o țară ca Germania într-un anumit interval de timp. Subiectul refugiaților a declanșat și declanșează o întreagă serie de probleme în comunicarea dintre clasa politică și popor. Resentimente și răni, crezute depășite și închise demult, s-au reivit dintr-o dată: între partea de este și cea de vest a Germaniei, între orașe și mediul rural, între dreapta și stânga spectrului politic. Diferitele grupuri sociale abia dacă mai pot discuta chstiunea refugiaților. Tonul a devenit tot mai agresiv, iar populiștii de dreapta și neonaziștii profită de situație. Se renunță cu ușurință la tabuuri, la norme - în formulări, în argumentație.

Și la cine exact se referă acel "vom" din formularea lui Merkel?

Mulți interpretează astăzi persoana întâi plural din formularea cancelarei în felul următor. Ea nu se referă atât la cei care ar fi trebuit să "reușescă". Povara principală a politicii de azil o suportă angajații Poliției și ai oficiilor de resort, locuitorii din vecinătatea centrelor pentru solicitanții de azil și consiliile locale. În nicun caz însă guvernanții de la Berlin din turnul lor de fildeș. Și de aici nu mai e decât un pas până a spune că responsabililor politici oricum nu le pasă de simpli cetățeni. Nu le pasă dacă oamenii fac față problemelor globalizării, condițiilor precare de muncă sau nesiguranței sociale. 

Sintagma "Vom reuși!" ar trebui, pe viitor, să implice și alte câteva întrebări suplimentare, cum ar fi: vor mai reuși societatea, guvernanții, asociațiile, politicienii și cetățenii să poarte un dialog constructiv? Se va mai reuși să se cadă de acord asupra fundamentelor și pilonilor centrali ai societății noastre? Asupra statului de drept, asupra democrației și echității sociale? 

Și se va reuși să se ajungă la un consens în politica față de refugiați? E foarte posibil ca toate aceste chestiuni să se dovedească a fi chiar mai complicate decât oricum dificila și complexa problemă a primirii și integrării refugiaților.