"Concetăţeni răi şi revoltaţi" există în Germania deja de câţiva ani. Mişcări cum ar fi Pegida, dar mai ales partidul Alternativa pentru Germania (AfD) articulează furia în parte de nestăvilit a unora, legată de politica Berlinului în general şi de chestiunea refugiaţilor în special.

Până la izbânda lui Trump, politicienii şi presa au încercat să-i discrediteze pe nemulţumiţi din punct de vedere moral. Acum însă, unii par să-şi fi dat seama că nu toţi oamenii de dreapta sunt rasişti sau extremişti. Cetăţenii revoltaţi sunt rezultatul provizoriu al maximei înstrăinări dintre elita conducătoare şi părţi ale poporului. Părţi care aproape că nu mai sunt băgate în seamă de partidele mari şi nu sunt deci reprezentate.

Naţiunea nu mai oferă protecţie şi siguranţă

Când au început să sosească, în parte necontrolat, cei în jur de un milion de refugiaţi în Germania, s-au speriat mai ales cei care trăiau deja în condiţii precare: şomerii, cei care muncesc în sectorul low-cost şi familiile cu venituri reduse. Pe acest fundal, fondurile de miliarde alocate refugiaţilor, deşi justificate din punct de vedere umanitar, au avut un efect politic devastator. În plus, suspendarea temporară a pazei frontierelor a adus atingere nevoii multora de a se simţi cumva apăraţi.

Rolul statului de părinte şi protector a fost neglijat. Într-o vreme în care statului îi trebuie câţiva ani pentru a introduce salariul minim pe economie şi în care pensia nu mai pare garantată, primirea cu mărinimie a refugiaţilor a scos din sărite segmente largi de populaţie. Şi nu numai straturile de jos.

Împotriva aroganţei guvernanţilor

Ceea ce pare a fi la urnele de vot expresia unui protest este de fapt, potrivit sociologului Heinz Bude, expresia unui "punct final", pe care aceste segmente uitate de populaţie vor să-l aşeze în dreptul politicii ultimilor 30 de ani. Îngâmfarea i-a făcut pe cei aflaţi la putere, în politică şi mass media, să piardă din vedere victimele globalizării.

Numeroşi alegători ai lui Trump din provincia americană, din sud şi din vestul mijlociu, s-au săturat să fie prezentaţi de elitele pe de coasta de est şi de vest drept primitivi care trăiesc în copaci. Tot aşa, şi în Germania există de ani buni o mare supărare pe elitele vieţuitoare la Berlin, într-o oază artificială de bunăstare şi consens, care îl etichetează drept homofob pe tot omul care nu consideră firească o căsătorie între persoane de acelaşi sex. Simultan, mass media sistemului dictează oamenilor, monoton şi părtinitor, cum să gândească, servindu-le o pedagogie rudimentară insuportabilă.

Multiculti - crezul corecţilor politic

Nimic nu ilustrează mai bine această stare de fapt decât crezul într-o societate multiculturală, care face parte de mult timp din recuzita corecţilor politic. Multiculti nu s-a dezvoltat organic, de jos în sus, ci a fost impusă de sus, cu pretenţia că ar reprezenta o înaltă valoare morală. A fost impusă mai ales de oameni cu studii, de orăşeni, de liberali de stânga în sens mai larg. Corespunde idealului lor de viaţă să mănânce într-un restaurant indian, să-şi facă cumpărăturile în magazine bio, să separe cu atenţie deşeurile menajere şi să opteze pentru un concediu în Pădurea Neagră, la dietă alimentară, în locul unui sejur all inclusive în Republica Dominicană.

Dar toate acestea şi încă multe altele nu au nicio legătură cu realitatea de zi cu zi cu care se confruntă straturile defavorizate. Cine trăieşte în provincie, în regiunile pe jumătate depopulate din estul Germaniei, fără loc de muncă, în aşezări fără brutar şi farmacist, cine trebuie adesea să parcurgă 50 de kilometri pentru a fi consultat de un medic, nu are pic de înţelegere pentru ospitalitatea faţă de refugiaţi, dictată de sus, din Berlinul şic şi multiculti. Nu doar că nu are înţelegere, dar se simte tras pe sfoară şi dus de nas.

Întâia obligaţie de cetăţean: Fii corect politic

Corectitudinea politică, devenită un soi de busolă de comportament în societatea germană, scoate din sărite tot mai mulţi oameni. Cine înoată împotriva acestui curent are nevoie de multă putere lăuntrică. Nu are oricine aşa ceva. Lozinca "vom reuşi", rostită cu bune intenţii şi respectabilă din punct de vedere moral, nu a putut fi multă vreme contrazisă fiindcă nu a fost permis. Iar cei, puţini, care şi-au permis totuşi s-o contrazică au fost puşi la stâlpul infamiei pe reţelele de socializare. În fine, cine nu s-a preocupat, din cauza luptei pentru supravieţuire, de impunerea cotei obligatorii de femei în funcţii de conducere, se află oricum în ofsaid, din punct de vedere politic. Aşadar, este adevărat: şi societatea germană s-a scindat profund. Dacă cei aflaţi la putere nu se ocupă altfel de cetăţenii revoltaţi, mulţumindu-se să le dea lecţii, atunci să nu se mire de urmări. Ele nu vor întârzia să apară, cel târziu în 2017, când sunt din nou alegeri.

Volker Wagener / ia