Ce să mai înţelegem atunci când politicienii vorbesc despre "soluţii de salvare a propriei imagini"? Se poate să fie doar o expresie a faptului că guvernanţii germani par pe moment să nu priceapă deloc ce se cade şi ce nu se cade în materie de politică la vârf? Să presupunem că o astfel de "soluţie de salvare a propriei imagini" este rezultatul unei dispute îndelungate şi este menită să nu lase pe nimeni să pară că a pierdut lupta. Chiar aşa să fie?

Odiseea lui Hans-Georg Maaßen

Ce ştim până acum? Hans-Georg Maaßen, şef al serviciului de securitate internă, a trebuit să renunţe la această funcţie - un lucru cât se poate de clar. Asta pentru că a contrazis-o în public pe cancelara federală, într-un interviu în care a evaluat incidentele xenofobe de la Chemnitz. El şi-a depăşit astfel masiv competenţele, ceea ce i-a iritat mai ales pe partenerii de guvernare social-democraţi. Maaßen nu va fi însă promovat în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne (aşa cum se convenise anterior în marea coaliţie de la Berlin). Pentru că o astfel de măsură, spre mirarea liderilor coaliţiei, i-a indignat pe toţi: de la membrii SPD, la cei ai CDU, până la simplii cetăţeni, cărora nu le-a venit să creadă că Maaßen ar putea obţine o promovare, după ce a fost iniţial destituit. Maaßen ar fi urmat să câştige mult mai mulţi bani în noua funcţie decât în cea de şef al serviciului de protecţia Constituţiei.

Salvarea imaginii: nici bani mai mulţi, nici secretar de stat

Acum lucrurile s-au schimbat, coaliţia a găsit o soluţie mai bună: Maaßen va lucra pentru Ministerul de Interne, dar în calitate de "consilier special" al prietenului său creştin-social, ministrul de Interne Horst Seehofer. Dar nu va primi un salariu mai mare. Aceasta ar fi soluţia de "salvare a imaginii": Seehofer obţine cam ce dorea, SPD la fel, cancelara îi mulţumeşte şi ea scurt cerului.

Se discută întruna despre politica de azil

De fapt, disputa absurdă din jurul lui Hans-Georg Maaßen este o consecinţă a conflictului de durată din marea coaliţie pe tema politicii de azil - o controversă rămasă deocamdată total nesoluţionată. Forţele conservatoare, mai ales ministrul de Interne Seehofer, consideră că politica relativ prietenoasă faţă de refugiaţi a cancelarei Angela Merkel ar fi una greşită. Această politică nu mai este demult atât de prietenoasă, dar cu toţii vor doar să fie văzuţi drept cei care la urmă au avut dreptate. Pentru că, în afara guvernării, în ţară, pândeşte formaţiunea populistă de dreapta "Alternativa pentru Germania" (AfD), care o critică pe cancelară în termeni mult mai duri şi obţine succes după succes. Prin urmare, trebuie ţinut pasul cu AfD.

Un guvern foarte harnic, blocat însă de tema azilului

Şi aşa a fost posibil ca marea coaliţie să se afle la un pas de prăbuşire din cauza viitorului unui înalt funcţionar. Divizarea din marea coaliţie este uriaşă, nervii sunt întinşi la maximum. În acelaşi timp, guvernanţii germani lucrează în ritm alert: au îmbunătăţit situaţia grădiniţelor, au creat un nou fond de sprijinire a cetăţenilor care doresc să-şi cumpere o locuinţă nouă, au admis într-un final că Germania se confruntă cu o criză a spaţiului de locuit la preţuri convenabile, au creat noi locuri de muncă în domeniul serviciilor de îngrijire a persoanelor cu dizabilităţi, chiar dacă nu suficiente. Dar la ce foloseşte toată această hărnicie, dacă se discută mai mereu doar despre politica de azil şi imigraţie, despre alunecarea spre dreapta a societăţii, dacă cel mai mic incident în coaliţie ameninţă cu dezintegrarea acesteia? Şi după rezolvarea unei crize, cum a fost cea privindu-l pe Maaßen, înstrăinarea creşte în loc să scadă. Iar populaţia este indignată. Mai rău nu se poate, de aici lucrurile nu pot evolua decât pozitiv.