Belgia a reuşit, se pare, să împiedice un atentat terorist prin efectuarea unei razii de proporţii asupra unei reţele teroriste la Verviers şi Bruxelles. În ţara în care se mai închid ochii la diverse lucruri şi unde domneşte deseori haosul din cauza structurilor administrative foarte complexe, poliţia şi serviciile secrete au funcţionat aşa cum trebuie în cazul unei ameninţări reale. Au apărat cetăţenii. Nu s-a întâmplat întotdeauna la fel. Abia după atentatul nefericit asupra unui muzeu evreiesc din Bruxelles, anul trecut în mai, poliţia şi-a învăţat lecţia. Acum, prevenţia este cuvântul de ordine.

În ce fel a reuşit poliţia să dea de urmele atentatorilor nu se poate afla din raţiuni care ţin de anchetă. Însă se poate spune că un rol decisiv l-a avut ascultarea telefoanelor folosite de suspecţi în cadrul celulei teroriste. Teroriştii, care comunică folosindu-se de smartphone sau criptat, via Internet, trebuie să poată fi combătuţi de poliţie cu tehnică de interceptare şi evaluare inteligentă. Combaterea infracţiunilor are prioritate, grijile privind protecţia datelor pot fi luate în discuţie mai târziu.

Belgia are o lege relativ amplă de interceptare a datelor telefonice şi a traficului de internet. Germania nu are însă niciun fel de reglementare în acest sens. Comisia Europeană trebuie să prezinte o iniţiativă mai bună în acest sens, după ce Curtea Europeană de Justiţie a respins legea veche. Este imperios necesar să fie găsite soluţii în acest domeniu atât de sensibil al combaterii terorismului.

Ameninţarea reprezentată de extremiştii islamişti şi jihadiştii întorşi din ţări precum Siria şi Irak este teribil de reală şi are urmări dintre cele mai grave, după cum ne arată atentatele din Paris. De aceea, Europa nu ar mai trebui să ezite şi să pună la dispoziţia autorităţilor instrumentele şi datele necesare pentru a depista teroriştii în timp util. Acest lucru este valabil şi pentru datele despre pasagerii companiilor aeriene, care, în UE, nu sunt stocate şi evaluate la nivel central. Când călătoreşti spre SUA sau Australia este absolut normală transmiterea datelor. De ce nu s-ar putea face acest lucru şi în Europa?

Desigur că în felul acesta nu pot fi împiedicate călătoriile unor potenţiali terorişti, însă trebuie să îngreunezi cât mai mult deplasarea tinerilor radicalizaţi din Europa spre taberele de instructaj din alte ţări.

Fraţii Kouachi se aflau pe lista neagră a Statelor Unite şi nu puteau călători spre America. În Europa ei aveau însă libertatea totală de a se sui în avion. Acest lucru este absurd. Serviciile secrete din Franţa, Germania, dar şi din alte ţări au nevoie de mai mult personal pentru a combate pericolele teroriste. Este scandalos că poliţia franceză a trebuit să oprească monitorizarea fraţilor atentatori cu doar câteva luni înainte de atentat, pentru că personalul, oricum insuficient, a avut alte priorităţi, respectiv monitorizarea unor islamişti şi mai periculoşi. Avem nevoie de un mai bun regim de detenţie, care să prevadă izolarea islamiştilor, oprind astfel spirala radicalizării altor persoane în închisoare. Este limpede că aceste solicitări reapar întotdeauna după ce are loc un atentat de proporţii. Însă acest lucru nu înseamnă că ele sunt greşite, ci doar că nu li s-a dat curs până acum.

Controversatul şi aprig criticatul program de monitorizare al NSA le-a oferit autorităţilor americane informaţii importante despre mediul teroriştilor, pe care, de altfel, le evaluează şi le folosesc cu plăcere inclusiv serviciile de informaţii europene.

Da, desigur că protecţia datelor şi dreptul la viaţă privată sunt importante, însă nu ar trebui să luăm în considerare renunţarea la câteva lucruri, când este vorba despre protejarea noastră, a tuturor, de terorism? Nimeni nu poate fi sigur că, prin cercetarea mai atentă a mediilor teroriste, vor putea fi dejucate toate atentatele. Însă se poate măcar încerca acest lucru.

Atentatorii de la Paris, nişte monştri, care au luat fără scrupule ostatici într-un supermarket evreiesc şi care au împuşcat o poliţistă fără să ezite, nu pot fi opriţi foarte uşor. Pe de altă parte, nici acel bărbat nu era un "lup singuratic", ci făcea parte dintr-o reţea, iar iubita lui îi era complice. El a făcut rost de arme din Belgia. Cu siguranţă că a comunicat, a lăsat urme, însă autorităţile franceze nu le-au depistat la timp. De ce?