Este o imagine deplorabilă! Treizeci de companii sunt listate la Frankfurter Wertpapierbörse, cea mai mare bursă din Germania, al cărei indice principal este DAX. 

Nicio altă acţiune DAX nu este momentan mai ieftină decât cea a Deutsche Bank. Cu chiu, cu vai, valoarea ei s-a menţinut peste marja de şapte euro. Şapte euro! Nicicând acţiunile celei mai importante instituţii financiare din Republica Federală nu au fost mai ieftine. Ce dezastru!

Valoarea ei de piață este de numai 14 miliarde de euro, adică o capitalizare aproape ridicolă. Comparativ, valoarea de piață a celei mai mari bănci americane, JP Morgan Chase este de 296 miliarde de euro. Practic, DB reprezintă un candidat pentru o eventuală preluare pe alţii şi-ar permite-o fără efort.

Însă nimeni nu vrea să aibă Deutsche Bank, iar joia trecută a apărut, deşi cam din senin, un nou refuz. 

Axel Weber, fostul șef al Bundesbank și actual șef al consiliului de administrație al UBS din Elveţia, a declarat pentru cotidianul "Tages-Anzeiger" din Zürich că, în ceea ce priveşte o eventuală fuziune a UBS cu Deutsche Bank, "această perspectivă este doar un fel de simulare". Se vorbeşte mult despre fuziuni, dar nu se întâmplă nimic.

Desigur, fiecare companie are motivele sale de îngrijorare, dar UBS dorește să se ridice prin propriile puteri.

De unde să vină profitul?

Dacă ne uităm numai la cifrele anului trecut devine clar de ce elvețienii preferă în prezent să nu fie asociați cu Deutsche Bank. Cifre roşii, pe minus, o schimbare surprinzătoare a directorului, lozinci de îmbărbătare, reduceri brutale de personal (cel puţin aşa au fost ele anunţate), acţiuni a căror valoare este în cădere liberă, polițişti cotrobăind în birouri. Clar, e loc de mai bine.

Oricât s-a dat peste cap noul director al băncii, Christian Sewing, care a preluat funcţia în aprilie, acţiunile DB au mai pierdut de atunci o treime din valoare.

La urma urmei, lipseşte răspunsul la cea mai arzătoare întrebare: cum doreşte banca să obţină profit de acum înainte?

În epoca ratelor scăzute ale dobânzii - ba chiar a ratelor negative - răspunsul este practic imposibil de găsit. Deutsche Bank are 270 miliarde de euro în seifurile sale; pentru o parte din aceşti bani trebuie să plătească dobânzi Băncii Centrale Europene.

BCE insistă asupra acestui lucru pentru a forța băncile să nu tezaurizeze banii, ci să îi împrumute sub formă de credite pentru a menține economia în mişcare.

Dacă nu ar exista dobânda negativă, Deutsche Bank ar înregistra "un profit de miliarde“, a estimat Paul Achleitner, președintele consiliului de supraveghere al băncii, într-un interviu acordat „Frankfurter Allgemeinen Sonntagszeitung“.

El mai consideră că, pe fondul majorării din ultima vreme a dobânzilor în SUA, numai datorită depozitelor la Federal Reserve, băncile locale obțin venituri nete din dobânzi de 43 de miliarde de dolari.

Băncile din zona euro au trebuit să plătească o rată negativă a dobânzii valorând șapte miliarde de euro pentru banii depuși la BCE.

Suferinţa dobânzilor

Numai Mario Draghi și colegii săi din Consiliul Guvernatorilor pot schimba acest lucru. Însă putem fi siguri că nu se va schimba nimic în viitorul apropiat, chiar dacă Draghi va elibera postul la toamnă.

Așadar rămâne neclar dacă Deutsche Bank, așa cum a promis, poate obţine un profit cât de mic anul acesta. Investitorii și-au temperat de multă vreme speranțele puse în dividende. Banca încearcă să strângă șurubul costurilor "pân' la loc comanda", relatează Reuters citând surse din interiorul băncii.

Desigur, cine a zburat până nu demult numai la clasa business, iar acum se limitează la videoconferințe, îşi cam pierde buna dispoziţie. Chiar şi pentru ultimul visător, lucruri mărunte, precum renunţarea la fructele proaspete în sălile de ședință, ar trebui să reflecte foarte limpede situaţia în care se află Deutsche Bank.

Este drept că au existat și vesti bune. Apariţia unui fond de hedging din SUA, care şi-a asigurat trei procente din acțiuni. Există, de asemenea, speculații că emiratul Qatar ar putea să-și majoreze acțiunile. În ambele cazuri, explicaţia ar putea fi prețul foarte scăzut al acestora.

În plus, integrarea Postbank, cea mai mare bancă de retail din țară, pare să progreseze. De precizat ar fi că ambele instituţii au fost deja pe cale de a se lega, dar planurile s-au prăbuşit răsunător. Oricum, mii de locuri de muncă vor dispărea cu siguranță.

Pe 10 martie 2020, mândra (cândva) Deutsche Bank împlineşte 150 de ani de existentă. Cu acest prilej vor fi invocate vremurile glorioase, trecutu-i strălucitor, când banca a însoţit economia germană în drumul către lumea largă sau când a încercat să joace de la egal la egal cu actorii mari din industria bancară (ceea ce, din când în când, a şi reuşit, aceasta fiind una din cauzele dezastrului de acum).

Marea întrebare va fi în ce situaţie se va găsi banca la împlinirea vârstei de 150 de ani. Zdrenţuită și devastată sau mai degrabă privind cu încredere spre viitor? Anul 2019 va fi unul crucial pentru a răspunde la această întrebare.