Stabilitate, stabilitate şi iarăşi stabilitate: din acest motiv, Germania şi Franţa vor să se ocupe mai intens de Balcanii de Vest. E numitorul comun al politicii Berlinului şi Parisului - foarte diferite în alte domenii - în relaţia cu cele şase ţări ale Balcanilor de Vest. În plus, e o abordare realistă, în cadrul căreia se vorbeşte clar despre interesele europene în regiune, fără a crea aşteptări şi speranţe false. În cadrul conferinţei comune despre Balcanii de Vest, care a avut loc luni la Berlin, Angela Merkel şi Emmanuel Macron nu au ascuns faptul că întrunirea informală nu va avea ca subiect nici perspectiva europeană a acestor ţări, nici "impunerea" unei soluţii pentru Belgrad şi Priştina privind problema Kosovo. S-a spus clar despre ce e vorba: securitate, combaterea traficului de arme, terorism, migraţia ilegală şi crima organizată. Acestea sunt interesele comune care au prioritate în privinţa regiunii.

Datorită priorizării stabilităţii, politica privind Balcanii de Vest e stringentă şi uşor de comunicat în UE. Dar e nevoie de mai mult, pentru că doar un partener de încredere la nivel politic poate să garanteze stabilitatea dorită - un partener cu o politică legitimată democratic, în care există organe de control democratic. Cine nu se prea sinchiseşte de respectarea statului de drept, nu va fi prea conştiincios nici la nivelul politicii externe. E o miopie politică să te bazezi pe "stabilocraţi" care reduc numărul refugiaţilor spre Occident, dar subminează, în acelaşi timp, democraţia. Erorile comise în alte regiuni nu trebuie repetate în Balcanii de Vest!

Din acest motiv e bine că întrunirea s-a încheiat cu nişte concluzii clare, prin care li se cere tuturor participanţilor să se angajeze să respecte democraţia şi statul de drept, să combată corupţia şi crima organizată, să sprijine rolul societăţii civile şi mass-media independentă. Pe hârtie se pot scrie multe, dar ar fi fost o eroare fatală dacă ar fi lipsit acest semnal. 

Tocmai această conexiune dintre interesele privind stabilitatea şi politica europeană orientată spre viitor a dus anul trecut la progresul istoric în disputa dintre Grecia şi Macedonia de Nord, care durase mai multe decenii.

Iar aceste criterii ar putea sta la baza unei soluţionări a conflictului privind independenţa kosovară. Disputa dintre Belgrad şi Priştina a fost, probabil, cel mai urgent motiv şi cea mai dificilă sarcină a conferinţei pentru Balcanii de Vest. Ideea unor "corecturi" a frontierelor dintre Kosovo şi Serbia, un posibil "deal" cu ajutor american despre care au vorbit de luni de zile preşedinţii celor două state, i-au alarmat pe politicienii din capitalele europene. Schimbările unor frontiere ca element al unor ajustări bilaterale reprezintă un tabu. E justificat că mulţi se tem de un efect negativ asupra ţărilor vecine, în special în cazul Bosniei-Herţegovina. Construcţia fragilă a acestui stat poate fi pusă sub semnul întrebării oricând prin încălcarea unor tabu-uri etno-politice.  

Insistenţa lui Merkel şi a lui Macron a avut un impact în final: Serbia şi Kosovo vor să reia dialogul mediat de UE, cu obiectivul unui acord final care să fie de folos în vederea stabilizării regiunii şi să deschidă drumul spre Europa.

Summitul pentru Balcani de la Berlin poate fi văzut drept succes deja dacă măcar jumătate din concluziile sale devin, într-adevăr, baza unor evoluţii ulterioare. Datorită intereselor comune privind stabilitatea s-a ajuns la o colaborare strânsă între Germania şi Franţa în politica privind Balcanii de Vest. Iar acest tandem european solid va aduce o dinamică puternică în procesele politice stagnante sau haotice ale regiunii, în special în ceea ce priveşte relaţia dintre Kosovo şi Serbia. E important să fie menţinute presiunile din partea Parisului şi Berlinului.