Există un termen definitoriu pentru startul luat de preşedintele ales Frank-Walter Steinmeier? Un cuvânt scurt, pregnant şi pretenţios, a tot fost repetat în discursul său inaugural. "Curaj". "Haideţi să fim curajoşi, atunci nu-mi fac griji pentru viitor", şi-a încheiat el alocuţiunea rostită după alegere.

Pe 19 martie Steinmeier îl va înlocui în funcţie pe Joachim Gauck. Deviza lui Gauck, "libertate", va fi înlocuită cu deviza "curaj". Noul preşedinte doreşte aşadar să insufle curaj. Contextul reclamă asta, după cum a subliniat şi vorbitorul. Nesiguranţa se răspândeşte în Germania, la fel şi îngrijorarea faţă de soarta democraţiei. Pe scurt: "Lumea pare să fi ieşit din matcă".

Dacă politicianul în vârstă de 61 de ani vrea să insufle curaj, el nu poate face asta doar prin elogii aduse societăţii deschise. Nu, el trebuie să contribuie la astuparea faliei dintre clasa politică şi cei care nu se consideră parte a sistemului. Un preşedinte federal ar trebui să reuşească să se adreseze şi celor care au întors spatele sistemului. Iar pentru a izbândi, Steinmeier va fi nevoit să renunţe la limbajul diplomatic şi uscat în favoarea unui ton mai curajos decât cel uzitat în anii în care a fost titularul Externelor. 

O calitate a fostului pastor lutheran Gauck a fost şi este aceea că vorbele sale, adesea pregnante, rămân în amintirea oamenilor. Şi Steinmeier va trebui să se ridice la acest nivel dacă vrea cu adevărat, aşa cum a anunţat înaintea alegerii, să "contribuie la salvarea raţiunii în democraţie".  Pentru a îndeplini această sarcină este nevoie de progrese considerabile, mai ales în discursurile oficiale importante. Iar pentru asta trebuie să-i urăm curaj.

Christoph Strack