Imaginile de la Beijing, Tokio şi Seul au lăsat impresia că Donald Trump îşi vizitează vechi prieteni. Cu Xi Jinping a mers la operă, cu Shinzo Abe a jucat golf iar cu Moon Jae-in a fredonat melodia lui favorită, "My Way", în varianta originală a lui Frank Sinatra. Gazdele au făcut risipă de şarm şi s-au întrecut în cadouri care mai de care mai originale, iar musafirul a întors laudele cu generozitate. Niciun pas pe arătură şi nici o tiradă pe Twitter nu au deranjat armonia momentelor.

Ton moderat

Tonul pe care Trump l-a adoptat referindu-se la Coreea de Nord a fost surprinzător de moderat, renunţând în acelaşi timp să îl mai atace personal pe liderul de la Phenian, Kim Jong Un. Calificativele agresive au dispărut, fiind înlocuite de un "deal" propus tânărului dictator. Deficitele comerciale cu cele trei state asiatice au fost, ce-i drept, criticate de Trump ca fiind "unilaterale" şi "incorecte". Dar contractele de miliarde încheiate cu China şi sporirea vânzărilor de armament către Japonia şi Coreea de Sud au reuşit să îl calmeze destul de repede pe preşedinte. 

Toata parada a funcţionat bine, în contextul în care în Asia se pune preţ pe aparenţe. Astfel încât gazdele au avut grijă ca înalţii oaspeţi să fie aclamaţi, să se bucure de parade pompoase şi de gesturi kitsch, evitând astfel abordarea punctelor problematice. Reversul acestei calmări a spiritelor este că, după plecarea cuplului Trump, totul a rămas la fel de neclar ca şi înainte. Astfel încât Japonia şi Coreea de Sud se tem în continuare de o posibilă acţiune militară a Washingtonului împotriva Coreei de Nord, care ar putea avea repercusiuni şi pe teritoriile statelor învecinate. Iar China rămâne la fel de nelămurită în privinţa poziţiei de mare putere a SUA în zona Pacificului şi a tendinţelor de îngrădire a influenţei chineze în Asia. 

În trecut, liderii de la Beijing, Tokio şi Seul erau obişnuiţi cu un preşedinte american, care, cel puţin de formă, invoca valorile democraţiei şi drepturile fundamentale ale omului. Pentru Trump însă contează doar "America first". Ce înseamnă această deviză la nivelul politicii interne şi externe este, foarte probabil, greu de definit chiar şi de Trump. În afară de Coreea de Nord şi chestiunile comerciale, în timpul turneului nu s-au cristalizat alte strategii sau ţeluri. Pentru Trump a fost important ca el să rămână vioara întâi, iar gazdele i-au oferit scena şi l-au lăsat să evolueze după deviza "Trump first".

Preşedintele SUA rămâne imprevizibil

În fond, nu se schimbă nimic, pentru că preşedintele SUA rămâne imprevizibil. Că arhitectura de securitate din estul Asiei a fost cândva elaborată de Washington şi de atunci tot de SUA menţinută, toate sunt detalii prea puţin cunoscute de Trump. Cheltuielile militare în zonă sunt considerate de el drept o povară. Prin urmare, Japonia şi Coreea de Sud vor continua să se teamă că ar putea fi trădate de pavăza lor americană. Cuvintele de laudă ale lui Trump la adresa liderului chinez Xi nu sunt văzute cu ochi buni de Tokio şi Seul. De fapt, autocratul urmăreşte mai nou o "diplomaţie în stil mare cu accente chinezeşti".  

Nici liderii de la Beijing nu au însă certitudinea că ordinea mondială se va schimba în favoarea lor în timpul administraţiei Trump. Ieşirea din Tratatul de Liber Schimb în cadrul statelor din zona Pacificului este de bun augur pentru China. SUA nu au nicio obiecţie faţă de "noul drum al mătăsii" propus de China. Dar scandalul pe marginea programului atomic al Coreei de Nord l-ar putea obliga pe Trump să se implice mai mult decât până în prezent în Asia. Posibilă ar fi şi răcirea relaţiilor cu Beijingul. Pentru ca Trump să îşi impresioneze electoratul, nu este exclus nici un război comercial între China şi SUA. Turneul lui Trump în Asia nu a adus lumii mai mult decât fotografii frumoase.

Autor: Martin Fritz / A.K.