Ceea ce conferă putere sunt victoriile. Confruntarea de la Moscova dintre forţa statului şi opoziţie s-a soldat cu victoria morală a celei din ură. Oare cine va lua apărarea unui poliţist care s-a năpustit în bătaie asupra unei fete, deja aflate la pământ, doar pentru că aceasta revendică alegeri libere? Cine-i aplaudă pe angajaţii serviciului secret când aceştia îi iau cu forţa de la faţa locului pe tinerii, pe care în prealabil îi bătuseră la sânge, şi asta doar pentru că făcuseră uz de dreptul lor la demostraţie? Cine ia apărarea mascaţilor care îşi asmută câinii asupra protestatarilor? Simpatia e de partea demonstranţilor. Întotdeauna. Imaginile înfăţişând cetele brutale de bătăuşi ai Kremlinului sunt dezgustătoare. Ele relevă că în Rusia puterea e mai presus decât dreptatea. Într-o democraţie lucrurile stau invers.

Milioane de persoane au văzut imaginile în care protestatarii sunt bătuţi fără milă. Ele au stârnit indignarea oamenilor nu doar în Rusia, ci pretutindeni. Ar fi bine să le vadă şi concernele occidentale care continuă să investească în Rusia - între care Siemens, Wintershall sau Daimler. Cel care susţine acum acest regim va trebui să se justifice pentru aceasta, în vest.

Un scrutin cu miză minoră

Cine şi-a putut imagina că se va ajunge atât de departe? În fond e vorba de alegerile de la 8 septembrie pentru parlamentul local din Moscova. E de mirare, deoarece acest parlament nu are prea mare putere de decizie. Şi pentru că acest scrutin nu este atât de semnificativ, nici nu a trezit până acum prea mare interes. Nici măcar în rândul electoratului. Acum, însă, mai mulţi reprezentanţi ai opoziţiei şi-au anunţat candidatura, iar Kremlinul a încercat să-i împidice pe motive fără fond. Aşa au izbucnit protestele. Dar dacă guvernul de la Moscova reacţionează cu atâta violenţă în cazul unor alegeri cu mică miză politică, atunci ne putem, pe bună dreptate, întreba, ce se va îmtâmpla când în joc va fi însăşi puterea. De pildă, la alegerile parlamentare sau prezidenţiale.

Elita politică în frunte cu Vladimir Putin se teme tot mai mult de popor. Şi are şi de ce. Aparatul de stat e corupt. El este responsabil pentru faptul că standardul de viaţă al ruşilor a tot scăzut în ultmii ani, că economia stagnează, că infrastructura din afara marilor centre urbane se degradează, că tinerii cu bună pregătire profesională întorc spatele Rusiei. De la aşa-numita reformă a pensiilor, milioane de ruşi se simt traşi pe sfoară de către stat. Iar Putin le promite oamenilor an de an o viaţă mai bună. Dar nu-l mai prea crede, între timp, nimeni. Guvernul e ameninţat de pierderea electoratului. De aceea nu se permite candidatura politicienilor de opoziţie. De aceea se exercită control asupra presei, iar jurnaliştii independenţi sunt persecutaţi. Kremlinul se teme de proteste ca dracul de tămâie. E reflexul tipic al puterii într-un stat nedemocratic.

Frica a fost depăşită

Elita la putere e încă pe poziţie, dar se teme să-şi piardă beneficiile. Ea este provocată acum de politicienii opoziţiei, de cei care şi-au pierdut orice frică, de cei care îşi sacrifică carierea, care sunt întemniţaţi, incriminaţi, persecutaţi, care nu-şi menajează propria viaţă şi nici pe cea a tovarăşilor lor. Aceşti oameni câştigă autoritate mai ales atunci când statul recurge la violenţă, aşa cum s-a întâmplat sâmbătă la Moscova.