„Pegida“ (n.red.: Patrioţii europeni împotriva islamizării Occidentului) e nici mai mult nici mai puţin decât un label. E label-ul unei mişcări care a cuprins o parte a societăţii germane. Aici, multora le e teamă de Islam. E de fapt un sentiment difuz de nesiguranţă, provenit dintr-o serie de evenimente: 11 septembrie şi teama omniprezentă faţă de teroarea islamistă, dezbaterile legate de purtarea vălului, radicalitatea Statului Islamic, musulmanii din Germania care devin jihadişti şi pleacă acolo la luptă, valurile de refugiaţi din ţările în care Statul Islamic face ravagii şi continua dezbatere legată de eventuala aderare a Turciei la EU.

"Musulmanii sunt toţi la fel"

Mulţi sunt uşor depăşiti de situaţie, ceea ce e de înţeles. Pentru că, spre deosebire de politicieni şi de mass-media, oamenii de rând nu fac deosebirea între curentele din interiorul Islamului. Pentru ei, toţi musulmanii sunt la fel.

În special presa contribuie la intensificarea acestor sentimente negative. Un exemplu relevant este incidentul cu ostaticii din Sidney. În lipsa oricăror detalii concrete, se folosesc deja în articole clişee ca “jihad”, sau “islamist”. Astfel de cuvinte-cheie se găsesc rapid, fără a se face vreo diferenţiere. Mai mult decât atât, ele sunt folosite şi în contextul noilor declaraţii ale preşedintelui Turciei, Erdogan, care le-a sugerat recent turcilor din Republica Federală să nu devină “prea germani”.

Provocările directe au efect

La toate acestea se adaugă reportajele despre gruparea islamistă Poliţia Sharia din oraşul german Wuppertal, care patrulează pe străzi, cerându-le oamenilor să se îmbrace în ţinute acceptate de Islam. Ce prostie! Şi totuşi, cum să transpară altceva decât „Islamul e rău“, în ochii germanului de rând? Hai să fim serioşi: e destul de ciudat să vezi fete musulmane la ştrand în Berlin înotând în burkini sau bărbaţi cu barbă şi turban pe cap, rugându-se la Allah în metroul din Köln.

Problema e că în Germania nu există nicio dezbatere publică serioasă pe marginea acestor temeri. Aşa că oamenii nu se mai simt luaţi în serios. În schimb, plouă cu prejudecăţi pe scena politică. Un exemplu actual ar fi declaraţiile lui Heiko Maas. Ministrul federal al Justiţiei a definit protestele de la Dresda drept „o ruşine pentru Germania“. Este un semnal grav de marginalizare şi arată de fapt de cât de puţină înţelegere se bucură această chestiune.

Un sondaj actual arată şi faptul că în partidul lui Maas (SPD) Pegida se bucură de o susţinere largă: 46 de procente din membrii SPD sunt de acord cu cerinţele Pegida. Ceea ce dă de gândit. SPD nu îşi câştigă voturile pe baza ideologiei creştine. Poziţionarea partidului la centru-dreapta ar fi considerată un afront de către mulţi membri ai să.

Grijile şi temerile există

Fără îndoială, la demonstraţiile din Dresda s-au aflat şi radicali de dreapta. Dar, între timp, mişcări ca Pegida atrag simpatizanţi din toate spectrele politice şi sociale. Aceştia fac parte dintr-un fenomen de masă. Nu ca parte componentă a unei grupări de dreapta bine organizată, care activează implacabil pe teritoriul Germaniei. Ci ca simbol al dezbaterii despre grijile şi temerile unei părţi însemnate a societăţii germane. Iar aceste temeri, exprimate de mii de ori la întâlniri sau la cine între prieteni, devin acum vizibile. Şi tot mai mulţi cetăţeni îşi dau seama că nu sunt singuri în această problemă.

Desconsiderarea grijilor lor nu-i va opri să iasă în continuare în stradă. Dimporivă, aceasta arată cât de mult s-a îndepărtat politica de cetăţeni şi cum îi impinge în braţele extremiştilor de dreapta.