1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Tiradele plicticoase ale lui Erdogan

14 decembrie 2017

În disputa asupra Ierusalimului, președintele turc încearcă să se prezinte drept lider al unei coaliții musulmane. Tiradele sale împotriva Israelului sunt însă ipocrite și previzibile, crede Daniel Heinrich.

Erdogan
Imagine: Reuters/K. Ozer

Iată-l din nou în acțiune: Recep Tayyip Erdogan, grosier, necioplit, într-o eternă campanie electorală. Chiar din prima clipă a Conferinței Organizației Cooperării Islamice (OCI), la Istanbul, a lansat un nou atac: Pentru el, Israelul este un ”stat terorist și de ocupație“. Președintele turc invită, ”toate țările” să recunoască ”Ierusalimul ocupat drept capitala statului palestinian“.

Retorică arhi-cunoscută

Erdogan e negru de supărare. Și se pare că toată lumea ar trebui să-i admire președintelui turc, după o scurtă perioadă de acalmie, din nou mușchii. Dacă acum câteva luni vorbea despre "metodele naziste" ale olandezilor sau germanilor, Erdogan pare să-și redirecționeze atacurile verbale împotriva Israelului, revenind la retorica arhi-cunoscută.

Desigur, poate fi acceptat faptul că Erdogan, care își afișează în mod regulat credința sa musulmană, s-a simțit lovit de decizia lui Donald Trump de a recunoaște Ierusalimul drept capitala statului Israel. Orașul, cu o puternică încărcătură istorică, are o semnificație specială nu numai pentru evrei și creștini, ci și pentru musulmani.

Pe de altă parte, repetarea acuzațiilor la adresa Israelului că ar fi un ''stat terorist'' care ''omoară copii'' sună mai degrabă ca o moară stricată și devine plictisitoare. În plus, atacurile în plan politic sunt ipocrite, având în vedere volumul comercial în continuă creștere dintre Turcia și Israel.

Cu toate acestea, Erdogan nu se poate abține de a vitupera împotriva statului evreiesc. Performanța sa din 2009, la Forumul Economic Mondial de la Davos, este antologică: acel moment penibil, când l-a acoperit cu insulte pe președintele israelian Shimon Peres. Și când, sub un impuls puternic de testosteron, tot repeta în disperare, într-o engleză colorată cu accent turcesc, "one minute", ”one minute”  - moment devenit viral pe YouTube cu aproape trei milioane de vizualizări.

Statele islamice în dezacord

Nu ar trebui să mai mire pe nimeni că Erdogan și-a arătat mușchii retorici deja înaintea Conferinței OCI și a declarat că ”vom pune la acest summit întreaga lume islamică în mișcare“.

Cu toate acestea, declarația lui Erdogan s-a dovedit a fi o prostie nu mai târziu decât la începutul conferinței. Din totalul de 57 de membri ai OCI, doar 20 de state și-au trimis șefii de guvern la Istanbul. Cei care s-au alăturat blocadei inițiate de Arabia Saudită în urmă cu șase luni împotriva Qatar-ului au trimis emisari de rang scăzut, la nivelul de ”ministru adjunct de externe“.

În general, nu se poate vorbi despre "unitatea" dintre statele musulmane nici dincolo de criza Qatar-ului. Pe lângă conflictul dintre ”marii jucători“ Arabia Saudită și Iran, relațiile dintre conducerea religioasă conservatoare din Turcia și conducerea militară din Egipt sunt tensionate.

Conform motto-ul "totul pentru titluri în presă", Erdogan pare să nu-și bată capul prea mult cu realitatea din teren. Mesajul său a fost clar și la summitul OCI: Israelul este "statul terorist", "puterea de ocupație" etc., etc. Așa e Erdogan: grosier, necioplit, într-o eternă campanie electorală.

Autor: Daniel Heinrich / lp