În primul său discurs adresat Adunării Generale a ONU anul trecut, proaspăt alesul preşedinte Donald Trump ameninţa să anihileze un alt stat membru ONU, în speţă Coreea de Nord. În cea de-a doua sa apariţie în faţa aceluiaşi for, Trump nu a ameninţat marţi că va ataca un alt stat membru al ONU. În schimb, într-un discurs tăios, reminiscenţă a întunecatei alocuţiuni rostite cu prilejul învestiturii sale, el a atacat întreaga comunitate internaţională şi principiile multilaterale şi de cooperare ce-i stau la bază.

La fel ca în discursul de învestitură, Trump a prezentat SUA la ONU drept cea mai puternică ţară a lumii, care a devenit victimă şi care a fost exploatată de forţe externe nefaste, iar pe el însuşi s-a zugrăvit ca pe un salvator. Una din aceste forţe pernicioase care ameninţa bunăstarea şi suveranitatea SUA este, potrivit lui Trump, guvernarea globală.

Naţionalism în loc de globalism

Răspunsul lui Trump la această falsă alegere între multilateralism şi suveranitate şi imaginata preluare a SUA de către entităţi de tipul ONU este simplă şi nu constituie o noutate. Este purul naţionalism expus în sloganurile sale de campanie "Make America Great Again" şi "America First". Acestea l-au ajutat să câştige alegerile prezidenţiale şi tot acestea vor înfrânge înaintarea în surdină a globaliştilor. Trump a subliniat: "America este guvernată de americani. Noi respingem ideologia globalismului."

Dar în timp ce truismul conform căruia America este guvernată de americani şi respingerea a ceea ce el a numit globalism îi pot aduce puncte în plus la o campanie electorală din Kansas, efectul a fost contrar în faţa liderilor din întreaga lume reuniţi în Manhattan. Acelaşi efect a avut şi lăudăroasa şi inexacta afirmaţie a lui Trump, potrivit căreia prezenta administraţie americană a realizat mai multe decât oricare alta din istoria ţării. În cadrul Adunării Generale a ONU ea a provocat un amuzament neîncrezător şi stânjenit. Delegaţia germană a avut aceeaşi reacţie după ce Trump a declarat că Germania va deveni total dependentă energetic de Rusia, dacă nu va renunţa la o controversată conductă de gaze.

Rusia a fost cruţată

În mod remarcabil, aceasta a fost singura critică, pe deasupra indirectă, adusă Rusiei. Acţiunile Rusiei în Siria? Amestecul în procesul electoral din SUA? Otrăvirea unui fost spion rus în Marea Britanie? Atacurile asupra unor activişti pentru drepturile omului şi a unor ziarişti?

Nimic din toate acestea nu s-a regăsit în discursul lui Trump, care altminteri a martelat întreaga comunitate internaţională, inclusiv ţările OPEC, partenerii comerciali tradiţionali ai SUA. Şeful Casei Albe a criticat vehement China şi Iranul, dar Rusia a fost, în mod ciudat, cruţată.

Rusia poate fi aşadar considerată învingătoare după discursul lui Trump, la fel şi liderii autoritari în general. Fiindcă prin remarcile sale la ONU, preşedintele celei mai puternice ţări a dat lumină verde pentru toţi liderii autoritari, să urmărească orice cred că ar putea fi în interesul ţării lor, fără a se teme de amestecul ONU sau a altor agenţi ai globalismului în afacerile lor interne.

După un an în care SUA au ieşit din tratate internaţionale de primă mărime, cum ar fi înţelegerea atomică cu Iranul sau acordul climatic de la Paris, şi au părăsit organisme ONU, inclusiv UNESCO şi Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, Trump s-a prezentat sub semnul suveranităţii oferindu-le altor lideri un model de urmat. 

Abandonarea decenţei

Discursul lui Trump a subliniat că administraţia de la Washington intenţionează să renunţe la rolul de lider al organizaţiilor multilaterale, preferând o linie caracterizată de cele mai pure sentimente naţionaliste. Nimic nu caracterizează mai bine această mentalitate de sumă zero care stă la baza a tot ce zice şi face acest preşedinte, decât declaraţia sa conform căreia pe viitor numai ţările prietene vor beneficia de ajutoare financiare din partea SUA. Aceasta nu este doar o mutare ce vădeşte miopie politică, dar ea va submina poziţia SUA la nivel global şi rolul lor de lider. În plus, este şi o abandonare a decenţei umane.

Dacă a existat ceva pozitiv în discursul lui Trump, aceasta este că alţi membri democraţi ai comunităţii internaţionale trebuie să fi realizat că au obligaţia să umple vidul lăsat de retragerea SUA, până când acest preşedinte va părăsi Casa Albă.

Aceasta este o sarcină dificilă, dar ar putea fi îndeplinită fiindcă Trump şi-a izolat ţara la nivel internaţional. Preşedintele şi politica sa sunt profund nepopulare în părţi largi ale lumii. Aceasta s-a putut vedea marţi prin felul în care audienţa a reacţionat la discursul său. Dar a nu-l simpatiza pe Trump este insuficient. Dacă comunitatea internaţională colectivă nu vrea o ordine globală în care doar cele mai puternice ţări fac jocul, este nevoie de protejarea organismelor internaţionale de felul ONU.