Este foarte îngrijorător faptul că cei 19 miniștrii de Finanțe din uniunea monetară s-au despărțit după 16 ore de negocieri fără un rezultat. Au rămas nerezolvate două întrebări majore: cum pot fi atenuate urmările economice ale crizei actuale și cum poate fi finanțată în comun reconstrucția. Nouă țări din Zona Euro vor introducerea instrumentului datoriilor comune, patru state se opun acestei măsuri, printre care și Germania. Cearta nu este una pe principii, de data aceasta este vorba direct de supraviețuirea economică. Spre deosebire de criza datoriilor de stat din Grecia din urmă cu cinci ani, aici nu este vorba de niște state bogate din nord care să ajute țările mai sărace din Uniune și să le garanteze credite. 

Cine va mai avea bani la final?

Nu, când se va termina cu criza epidemiei de coronavirus, nu se știe dacă vor mai exista țări bogate care să-i poată ajuta pe ceilalți. Cea mai mare recesiune din ultimii 90 de ani nu afectează doar Franța, Italia, Spania, Grecia, ci cu efect total și Germania, Marea Britanie, SUA, de fapt întreaga economie mondială. De aceea este de înțeles că ministrul german de Finanțe, care a fost nevoit deja să aprobe doar pentru economia germană garanții de credit de 1200 de miliarde de euro, ezită să facă același lucru când vine vorba și de restul țărilor din Zona Euro. Indiferent cum se va numi măsura la final: eurobonduri sau coronabonduri sau datorii comune.

La fel de rezonabil este însă și că premierul italian insistă asupra datoriilor comune, deoarece el știe foarte bine că nu are cum să obțină singur de pe piețele financiare internaționale cele 400 de miliarde de euro promise concetățenilor săi. Italia ar putea chiar amenința cu părăsirea Zonei Euro sau chiar a Uniunii Europene, dacă nu va primi creditele cerute. La negocierile miniștrilor de Finanțe este vorba deci despre întreaga supraviețuire financiară și despre viitorul UE. Nu e de mirare, deci, că șefa guvernului german a vorbit despre cea mai grea provocare din istoria Uniunii Europene.

Va rezista Uniunea Europeană?

Joi, miniștrii de Finanțe din Zona Euro reiau negocierile. Săptămâna viitoare, tema va fi reanalizată de șefii de stat și de guverne din țările blocului comunitar. Aceștia s-au certat deja o dată pe acest subiect uriaș. Și trebuie luată o decizie. Fiecare zi de așteptare, în care economia este în comă, costă zeci de miliarde de euro. Până acum, cele 27 de țări nu au ajuns la un acord privind modalitățile de ieșire din criză. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care ar fi vrut să prezinte miercuri un plan de normalizare a vieții în UE, a fost mustrată aspru la telefon de șefi de stat și de guverne din țările membre. Fiecare țară decide singură cum își protejează populația în această situație considerată drept amenințare existențială. Nu se poate vorbi de o ieșire coordonată din criză. Ceea ce înseamnă că va mai dura luni bune până când viața economică și socială din Europa va reîncepe să funcționeze. Avem atât de mult timp la dispoziție? Va rezista Uniunea Europeană în tot acest timp?