Uneori îţi vine să strigi, să îi pui la punct pe aceşti (în cea mai mare parte) bărbaţi în costume gri şi albastre, pe aceşti circa 50 de miniştri de externe. În estul Ucrainei se trage, în Bergkarabach există conflictul îngheţat, care se poate dezgheţa oricând, precum s-a şi întâmplat anul acesta. Tensiunile dintre est şi vest sunt tot mai puternice, iar aceşti bărbaţi stau şi discută. Citesc documente pregătite de alţii, în care se plâng de probleme, prezentate cu precădere din propria perspectivă. În loc să acţioneze, să accepte înţelegeri, să ia decizii.

Pentru toţi cei care măsoară politica prin rezultate concrete, imediate, Consiliul de Miniştri al OSCE, ca şi întreaga organizaţie reprezintă un non-sens.  Probabil şi cei direct implicaţi gândesc la fel.

De bună voie la conducere

Timp de un an, Germania s-a oferit benevol să preia voluntar conducerea OSCE. Şi, care sunt rezultatele? Situaţia este, mai degrabă, mai proastă decât în urmă cu un an.

Printre ţelurile asumate de preşedinţia germană s-au numărat reluarea dialogului şi refacerea încrederii. E nevoie de eforturi serioase pentru a pune în practică aceste planuri. La final, rămâne doar o simplă constatare de genul: "cine ştie cât de gravă ar fi ajuns situaţia fără OSCE".

Pentru mai multă siguranţă, ministrul de externe Steinmeier a propus un nou control al înarmării - 30 din 57 de state discută acum despre această problemă. Prin reluarea dialogului, el intenţionează să abordeze probleme interesante pentru toţi dar nu controverse, precum conectivitatea, conectarea virtuală şi fizică a membrilor. Şi iată că acum discută toţi despre aceste teme. 

În rest, însă, continuă coicnirile, controversele, tonul neprietenos, parat de multe ori cu o adâncă neîncredere. OSCE poate oferi un cadru, o platformă. Şi mai poate intermedia între fronturile beligerante. OSCE nu poate însă să impună pacea, atunci când lipseşte voinţa politică.

Şi totuşi OSCE se mişcă

Organizaţia îi obligă pe politicieni să se întâlnească, politicieni din peste 50 de naţiuni, dintre care unii sunt chiar duşmani de moarte. OSCE îi obligă pe politicieni să abordeze împreună teme complexe, cu atât mai mult cu cât preşedinţia este una prezentă şi puternică. Iar acesta este cel mai mare succes al acestui an la OSCE: preluarea preşedinţiei de către Germania, ţară care a readus organizaţia în rândul celor importante foruri. OSCE se mişcă din nou. Dacă se mişcă înainte depinde de membrii ei, dar mai ales de viitoarea preşedinţie a OSCE, care va fi preluată de Austria.

Autor: Dagmar Engel / A.K.