Dorința președintelui chinez Xi Jinping ar fi să negocieze separat cu fiecare guvern european, situație în care ar putea obține condiții mai avantajoase pentru țara sa. În schimb, în Franța, Xi are de-a face cu un trio, format din președintele francez Emmanuel Macron, cancelara germană Angela Merkel și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Aceștia vor să-i arate oaspetelui chinez că, în chestiuni de natură economică, Europa este unită. 

Din nefericire, acest lucru nu este valabil la nivelul întregii Uniuni Europene. Xi vine de la Roma. Italia i-a întins covorul roșu președintelui chinez, promițându-i că va participa la "Noul Drum al Mătăsii", un mega proiect al Beijingului. 

Italia este prima țară industrializată de calibru din Occident care face acest pas. Nu doar pentru companiile italiene este o mișcare care promite anumite avantaje, ci mai ales pentru cele chineze active în această țară. China urmărește o strategie pe termen lung, care vizează construirea unui nou cap de pod în Europa, de pildă prin extinderea porturilor italienești Genova și Trieste.

Neîncrederea este în creștere

Din ce în ce mai multe guverne (și nu doar cele occidentale) au început să aibă îndoieli în legătură cu investițiile chineze în țările lor. Există o preocupare privind nu doar dependența prea mare de banii chinezi sau pierderea pozițiilor cheie în domeniul tehnologic, prin vânzărea unor companii investitorilor chinezi. 

Dacă furnizorul chinez de echipamente de telecomunicații Huawei va fi implicat în construirea noii infrastructuri de telefonie mobilă 5G, experții în securitate se tem că Beijingul ar putea folosi această rețea pentru spionaj. În context, SUA, Australia și Noua Zeelandă au exclus Huawei din rețelele lor 5G. 

Merkel a criticat Italia pentru că a acționat pe cont propriu. La summitul UE de săptămâna trecută, cancelara germană a spus că "ar fi mai bine să acționăm într-un mod unitar".

Însă Germania însăși a dat dovadă, ani la rând, de naivitate în relația cu puterea chineză. Germania a îngăduit faptul că Beijingul nu oferă europenilor același acces pe piața chineză pe care ei înșiși îl au în Europa. Motivul este simplu: comerțul cu marea putere chineză este atât de important pentru o națiune bazată pe exporturi precum Germania, încât Berlinul evită poziționări prea dure, care ar putea atrage represalii. 

Însă atmosfera s-a cam schimbat și în Germania. Un semnal de alarmă, poate cel mai semnificativ, a apărut în 2016, când chinezii au cumpărat compania germană de robotică Kuka. Invers, acest lucru ar fi fost imposibil. De atunci, nu numai guvernul german, ci și Comisia Europeană analizează modul în care Europa se poate proteja împotriva achiziționării la bucată a companiilor europene de către chinezi și a rolului pe care trebuie să-l joace politicul.

China este interesată de hegemonie

Nu este vorba despre întreruperea punților de legătură cu China sau de respingerea în ansamblu a proiectului Noul Drum al Mătăsii, ci despre condiții echitabile și acces egal pe piață.

După mutarea la Casa Albă a lui Donald Trump cu a sa doctrină "America First", Berlinul și Parisul au manifestat o nedisimulată încântare când China s-a oferit ca salvatoare a multilateralismului. Însă China nu are în minte multilateralismul, ci mai degrabă bilateralismul și, în cele din urmă, hegemonia.

Interesant este că tocmai impopularul Donald Trump arată cum pot fi convinși chinezii să accepte concesii. Lipsindu-i greutatea politică mondială, un stat european nu ar fi în măsură să obțină un atare avantaj. Însă UE în ansamblul său ar putea s-o facă. Trebuie doar să acționeze ca un bloc unitar. Apariția în comun al lui Macron, Merkel și Juncker la întâlnirea cu Xi a fost semnalul potrivit.