Nouă luni a durat brutala și sângeroasa bătălie pentru Mosul. S-a terminat până la urmă cu așa-numitul Stat Islamic în al doilea oraș irakian ca mărime, care a reprezentat un bastion cu valoare simbolică al acestei grupări teroriste: în metropola irakiană, în urmă cu trei ani, Abu Bakr al-Bagdadi a anunțat crearea califatului islamic - în moscheea Al-Nuri, aruncată recent în aer chiar de luptătorii IS. Propaganda acestei mișcări a creat acolo imaginea unui IS invincibil, în timp ce armata irakiană a fugit în 2014 din calea câtorva sute de luptători ai Statului Islamic.

Alungarea IS din Mosul ar putea fi un motiv de sărbătoare - dacă situația locuitorilor din Mosul se va îmbunătăți acum în sfârșit, dacă se vor lua măsurile de reconstruire a orașului în mare parte distrus, dacă siguranța vieții de zi cu zi va fi restabilită. Dar nu este cazul deloc deocamdată. Nu doar pentru că IS va continua să trimită în piețele din oraș atentatori sinucigași și după pierderea luptei. Dar mai ales pentru că nimeni nu știe cum va fi umplut vidul de putere lăsat de IS.

Se va reveni la vechile antagonisme?

Singurul lucru care unea forțele divergente din coaliția anti-IS era opoziția față de Statul Islamic. Acum, după ce mișcarea teroristă a fost alungată din Mosul, vechile neînțelegeri ar putea reveni în forță. În Mosul și în jurul lui se găsesc armata irakiană, poliția și unitățile antitero (dominate de etnici șiiți, la fel ca și guvernul de la Bagdad), așa-numitele miliții civile (la fel predominant șiite, cu legături strânse cu Iranul), miliții predominant sunite și luptători kurzi Peșmerga din două facțiuni rivale.

Fiecare grupare are propria sa agendă. De exemplu kurzii, care pe 25 septembrie vor să organizeze un referendum în Regiunea Autonomă Kurdistan. Sau milițiile șiite, care nu puține vor refuza să fie demobilizate după victoria asupra IS.

Continua vărsare de sânge între Tigru și Eufrat are legătură cu conflictele nerezolvate dintre toate aceste grupări. Situația este tensionată suplimentar de rivalitatea confesională dintre șiiți și suniți. Totul se întâmplă în centrul gravitațional al unui conflict regional mai amplu, între Arabia Saudită, Turcia și Iran - cu amestecul Rusiei și SUA, în calitate de superputeri. Poate că ar trebui să amintim că și lupta împotriva IS este o consecință târzie a invadării ilegale a Irakului de către America în 2003.

Armata irakiană și milițiile au suferit pierderi importante în lupta pentru Mosul. Vor solicita la schimb influență politică crescută sau cel puțin vor dori să profite de pe urma eforturilor de reconstrucție. Cele mai mari pierderi le-a suferit însă populația civilă din Mosul: mii de oameni au fost uciși, 900.000 s-au refugiat din oraș. Populația majoritar sunită din Mosul trăiește cu frică nu doar de IS, ci și de trupele coaliției. Organizațiile pentru drepturile omului le acuză și pe acestea din urmă că ar fi comis infracțiuni grave asupra populației civile din Mosul.

Se caută donatori pentru reconstrucție

În partea estică a orașului, eliberată de mai multă vreme, domnesc deja nemulțumirea și tensiunea. Alimentarea cu curent electric nu a fost restabilită nici la șase luni de la alungarea IS, apa potabilă trebuie furnizată și acum tot de cisternele ONU, profesorii din școlile redeschise tot nu își primesc salariile. Și orașele Ramadi, Faluja și Tikrit sunt niște ruine după alungarea Statului Islamic.

Lumea nu își mai poate permite, încă o dată, să organizeze doar războiul, nu și pacea ulterioară. Pentru reconstrucția orașului Mosul este nevoie de foarte mulți bani de la donatorii internaționali. Banii ar putea servi și pentru a mai reduce larg răspânditul sentiment de dezavantajare de care suferă suniții irakieni. În acest context a fost de fapt posibilă apariția IS. Acum însă, nu are voie să reînceapă lupta pentru putere la Mosul.