Vizita cancelarei a fost marcată de două momente definitorii. Primul - Merkel a trebuit să critice activitatea comisiei pentru clarificarea acuzaţiilor de spionaj, chiar în prezenţa premierului chinez Li Keqiang. Iar cel de-al doilea - opinia majorităţii reprezentanţilor economiei germane care au făcut parte din delegaţie, referitoare la o "prezentare mai atractivă" a Chinei în media. Cu tot respectul pentru parteneriatele economice vitale, patronatul german ar trebui să ştie că presa din Germania funcţionează diferit faţă de cea din China, că nu este dirijată de politică, ci se bazează pe independenţă şi respect faţă de public.

Relaţii instituţionalizate

Faptul că vizita cancelarei la Beijing nu mai este descrisă critic de presă, reprezintă un indicator pentru apropierea relaţiilor dintre cele două state. Ceea ce ieri era aproape neobişnuit a devenit astăzi normalitate. Şi totuşi nu era de la sine înţeles că prezenţa Angelei Merkel la Beijing va fi salutată cu salve simbolice chiar în Piaţa Păcii Cereşti. Nu toţi şefii de stat sau de guvern au parte de o asemenea onoare. Între timp şi semnarea parteneriatelor economice cu valori de ordinul miliardelor a devenit parte integrantă în ritualul vizitelor efectuate de cancelara federală în China. Nici de data aceasta vizita nu a avut momente dincolo de aşteptări: participare la forumuri, discuţii economice, prezenţa în diverse provincii, discuţii în faţa studenţilor şi posibile referiri la respectarea drepturilor omului, în spatele uşilor închise.

Cea de-a şaptea prezenţă oficială a Angelei Merkel la Beijing arată că vizitele de lucru sunt la fel de dominate de rutină precum cele efectuate în Franţa. În mod surprinzător, ele au devenit instituţionalizate.

Au trecut „anii de aur“?

Este un semn bun. Relaţiile sino-germane, dominate de componenta economică, se află probabil în faţa unor vremuri tulburi. Preşedintele Camerei Europene de Comerţ din China avertizează că "anii de aur" au trecut. Şi, deşi premierul Li Keqiang, în cadrul conferinţei de presă comune, s-a referit din proprie iniţiativă la drepturile omului, presiunea internă asupra opozanţilor sporeşte. Şi tensiunile externe, precum cele din Marea Chinei de Sud şi de Est sunt tot mai evidente. A fost în mod sigur o pură întâmplare. Dar vizita Angelei Merkel în China a coincis cu marcarea a 77 de ani de la izbucnirea invaziei japoneze în China. La eveniment a participat şi preşedintele Xi Jinping. Comemorarea crimelor comise de armata niponă a devenit un instrument politic: duşmanul care pândeşte îndeamnă naţiunea chineză la unitate sub îndrumarea Partidului Comunist Chinez. În plus, China se prezintă mai puternică în conflictul privind insulele Senkaku/Diaoyu. Tot întâmplător este şi debutul dialogului strategic şi economic sino-american, la numai o zi după plecarea delegaţiei germane. Aici controversele vor fi mai evidente.

În contextul unei atitudini tot mai agresive şi mai ofensive din partea Beijingului, jurnaliştii de la Washington Post se referă deja la cele mai precare relaţii bilaterale de la Richard Nixon până în prezent.

Berlinul mai poate juca încă pe linia de mijloc. Dar dacă se va ajunge la o amplificare a conflictelor, atunci Germania va fi obligată să adopte o poziţie clară.