Atunci când caută inspirație în problemele legate de Europa, cancelara germană ascultă Simfonia a 9-a de Beethoven. Cu acest imn al Europei, un laitmotiv al solidarității și frăției în opera lui Beethoven, ar fi la fel ca și cu Europa, a spus Angela Merkel în Parlamentul European, în cadrul discursul care a marcat preluarea de către Germania a președinției semestriale a Consiliului European: întotdeauna descoperă ceva nou la ea și este mereu impresionată într-un alt mod.

Coeziune, solidaritate, democrație și drepturi fundamentale. Merkel se axeaxă pe consolidarea și extinderea acestora în lunile următoare. Cancelara de la Berlin a rămas însă foarte vagă în discursul ei, nu a dat prea multe detalii concrete despre cum intenționează să rezolve cea mai mare provocare cu care se confruntă Uniunea – urmările pandemiei.

Mama tuturor crizelor

Merkel speră că, încă în vara aceasta, se va reuși finalizarea acordurilor privind noul fond european de reconstrucție și noul buget pe șapte ani al blocului comunitar. Cei slabi trebuie ajutați fără a-i împovăra pe cei puternici. Sună bine, dar cum se poate pune în practică? Cât de mare să fie noul fond european, cum să fie finanțat, cum să se împartă banii – chestiuni încă extrem de controversate. Angela Merkel nu a dat din păcate niciun fel de indiciu legat de cum vizează să-i aducă la același numitor comun pe cei care vor fi beneficiari neți ai noului fond cu cei care vor fi plătitori neți.

În acest sens, ea trebuie să declanșeze nici mai mult, nici mai puțin decât o revoluție europeană. Depășirea crizei coronavirus prin acumularea de datorii comune ar putea să apropie țările din UE mai mult ca oricând. Argumentul cel mai puternic pentru aceste datorii comune fără precedent ar putea fi amploarea de asemenea nemaiîntâlnită a provocării actuale. Aceasta este atât de mare, încât eșecul va fi uriaș, dacă cei 27 de membrii ai UE nu se pun rapid de acord cu privire la măsurile necesare. Merkel a făcut deja o piruetă de 180 de grade în mai, când a lansat propunerea de a finanța noul fond de reconstrucție prin datorii comune. Ea își face singură curaj, amintind numeroasele crize pe care UE a reușit să le depășească în decursul anilor. Dar niciuna nu a fost atât de gravă ca cea actuală.

Și nu este vorba doar de UE, ceea ce oricum ar fi fost destul. Cancelara germană a subliniat repetat că Europa trebuie să fie conștientă de responsabilitatea ce îi revine și pe care trebuie să și-o asume pe scena mondială. Ea nu a spus însă și cum ar trebui UE să acționeze în mijlocul acestei crize politico-economice mondiale. "Parteneriat cu Africa" și "dialog cu China" au fost doar niște idei de bază fără conținut. Ea nu s-a referit deloc la SUA și America de Sud, la Orientul Mijlociu, la Asia de Sud.

Noroc în ghinion

Pentru Uniunea Europeană, este o întâmplare fericită faptul că o politiciană cu vastă experiență în managementul de criză se află în fruntea ei pentru deciziile care vor marca viața europenilor de după pandemie. Este un noroc și faptul că această manageră de criză conduce țara cea mai puternică a Uniunii, o țară slăbită de pandemie, dar în continuare capabilă și performantă. Cine ar putea să reușească dacă nu Angela Merkel să țină laolaltă Uniunea în această criză fără precedent? Ea are bani și este dispusă să-i investească pentru a depăși criza.

O altă întâmplare fericită este că Angela Merkel preia această răspundere enormă tocmai la finalul carierei sale politice. Ea nu mai candidează la un nou mandat, nu mai trebuie să fie atentă la consecințele electorale ale deciziilor sale. Poate să acționeze cu mai multă libertate decât mulți alții. Ceea ce a și dat de înțeles eurodeputaților. Ea trebuie să exploateze această șansă. În urmă cu doi ani, în vara lui 2018, cancelara germană era considerată liderul european cel mai slăbit de apropiata încheiere a mandatului. Acum, pe umerii ei atârnă grele speranțele și așteptările exagerate ale celorlalți. Ce ușor se poate întoarce foaia.