Termenul „Consiliul Europei” apare adesea în contextul unor avertismente. Fie că se denunță superficialitatea luptei împotriva corupției sau legislația inadecvată acesteia într-un stat sau altul, fie că se insistă asupra deraierilor de la respectarea drepturilor omului sau sunt denunțate metodele de respingere a migranților de la frontierele externe ale Europei.

Consiliul Europei nu este Consiliul European al celor 27 de șefi de stat și de guvern din țările Uniunii Europene, de la Bruxelles, cu care este deseori confundat. Consiliul Europei este la Strasbourg și constituie cea mai veche asociere de state europene. În 1986 i-a permis Uniunii să-i preia și folosească steagul, deși Consiliul Europei nu este o instituție a UE.

A fost fondat în 1949, când amintirile celui de-al Doilea Război Mondial erau încă vii. Prin urmare, este mult mai vechi decât „Comunitatea Economică Europeană” (CEE), precursorul UE de astăzi. Printre părinții săi fondatori s-au numărat prim-ministrul britanic Winston Churchill și cancelarul federal Konrad Adenauer.

Important, dar prea puțin cunoscut

Consiliul Europei a fost întotdeauna dedicat drepturilor omului, democrației și statului de drept. Instrumentele sale sunt peste 200 de tratate internaționale, convenții, grupuri de experți, o adunare parlamentară și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Reunește 46 de țări europene. Una dintre cele mai mari realizări ale sale a fost desființarea pedepsei capitale într-o regiune de state în care trăiesc aproximativ 700 de milioane de oameni.

Și totuși: „Toată lumea are nevoie de Consiliul Europei, dar nimeni nu îl cunoaște”, este de părere politologul Klaus Brummer de la Universitatea Catolică din Eichstätt-Ingolstadt.

Într-un sondaj comandat de rețeaua transpartinică, socială, civică și de afaceri Mișcarea Europeană Germania, la începutul lunii mai, doar cinci la sută dintre cei chestionați știau că un summit al Consiliului Europei va avea loc la Reykjavik pe 16 și 17 mai.

Deputatul federal Volker Ullrich, ales din partea Uniunii Creștin-Sociale în Bundestag (camera inferioară a Parlamentului de la Berlin), consideră că instituția paneuropeană nu primește atenția pe care o merită. Politicianul conservator este unul din cei 306 membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Rolul lui și al colegilor săi este să decidă asupra deținătorilor unor poziții cheie în Consiliul Europei, să observe cât de corecte sunt diverse alegeri și să examineze probleme de actualitate.

Ucraina, tema principală a summitului de la Reykjavik

Președinția islandeză a Consiliului Europei a invitat 46 de șefi de stat și de guvern la cel de-al patrulea summit al forului. Brummer se teme că unii dintre lideri nu vor face călătoria la Reykjavik, deși ar avea multe de discutat.

Punctul central ar trebui să fie sprijinul oferit Ucrainei. Consiliul Europei a propus deja crearea unui fel de registru de plângeri pentru viitoarele procese intentate celor care au săvârșit crime în timpul războiului din Ucraina. Summitul ar trebui să se ocupe și de problema copiilor ucraineni dispăruți. Brummer se așteaptă la decizii simbolice și la o confirmare a valorilor europene, pentru că, „în ceea ce privește latura practică, pentru a sprijini Ucraina în reconstrucția ei sau chiar militar, Consiliul Europei nu are competențe sau puteri”.

Un Consiliul al Europei fără Rusia

Statele membre ale Consiliului Europei sunt și membre ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. Dacă cetățenii consideră că drepturile le-au fost încălcate de către state, se pot adresa tribunalului de la Strasbourg.

Potrivit instanței, aproape 16.000 de cazuri din Rusia erau încă pe rol la sfârșitul lunii martie - aproximativ o cincime din toate cazurile asupra cărora CEDO deliberează. Politicianul de opoziție Alexei Navalnîi a făcut și el recurs aici, în trecut, iar Curtea i-a dat dreptate. Doar că Rusia nu mai este membră a Consiliului Europei din martie 2022, în urma agresiunii asupra Ucrainei. Numeroase decizii deja impuse Rusiei nu mai sunt puse în aplicare, deși Moscova ar fi obligată legal să facă acest lucru.

Volker Ullrich consideră că excluderea Rusiei a fost o decizie oportună, chiar dacă aceasta a atras pierderea protecției CEDO pentru cei 130 de milioane de cetățeni ruși.

Absența Rusiei mai înseamnă și pierderi în bugetul Consiliului Europei. În 2022, acesta era de 477 de milioane de euro, din care contribuția teoretică a Rusiei se ridica la aproape 35 de milioane de euro, în jur de 7 la sută din totalul finanțelor alocate. În realitate, Moscova încetase să facă plăți chiar înainte de a fi exclusă.

„Există un număr destul de mare de state care au probleme de sistem cu respectarea democrației, drepturilor omului și statului de drept”, subliniază Brummer, într-o discuție cu DW. Ullrich este de asemenea convins că este nevoie de o implementare mai energică a principiilor de bază ale Consiliului Europei în statele aflate încă în tranziție spre statutul de democrații. „În ultimii ani, Consiliul Europei s-a concentrat asupra statelor care doresc să se apropie de UE. În acest context, este important pentru Consiliul Europei să își poată îndeplini atribuțiile cu mai multă încredere de sine", a comentat deputatul german pentru DW.

Concurența de la Chișinău

O posibilă concurență pentru summitul din aceste zile vine și din altă direcție: la doar două săptămâni de la întâlnirea de la Reykjavik, 44 din cei 46 de șefi de stat și de guvern urmează să se întâlnească din nou. De data aceasta, în formatul „Comunității Politice” convocate în capitala Republicii Moldova, Chișinău.

Președintele francez Emmanuel Macron a lansat acest format cu scopul de a consolida cooperarea politică, securitatea, stabilitatea și prosperitatea pe continent, în sprijinul statelor asociate Uniunii Europene. Brummer are o viziune critică asupra inițiativei și o consideră de prisos. Volker Ullrich vede, la rândul lui, o mare nevoie de clarificări cu privire la relația dintre cele două formate.

Multe întrebări nerezolvate, puțină atenție din partea mass-media și, acum, un eveniment paralel. Gazda islandeză, prim-ministrul Katrin Jonasdottir, a declarat încă din ianuarie că, pe viitor, Consiliului Europei nu va mai putea funcționa fără definirea unei viziuni clare. Şefii de stat şi de guvern au acum ocazia să facă acest lucru – dacă vor veni la Reykjavik.