În puterea nopţii, blindatele Kremlinului au intrat în estul fostei republici sovietice, într-o zonă controlată de separatiştii pro-ruşi, relevă relatări ale ziariştilor britanici aflaţi la faţa locului.

Nu mai puţin de 23 de transportoare şi alte vehicule blindate însoţite de autocisterne şi maşini de aprovizionare au invadat teritoriul ucrainean într-o zonă de graniţă neîngrădită, în apropierea oraşului rusesc Doneţk, la circa 200 de kilometri de Doneţkul ucrainean.

Ziariştii britanici de la The Guardian şi Telegraph care au anunţat ştirea, publicând şi fotografii dovedind verdicitatea mărturiei lor, evidenţiază că vehiculele purtau însemne ale armatei ruseşti, convoiul invadator aşteptând căderea nopţii spre a se pune în mişcare. În răstimp, convoiul de camioane asupra cărora erau aţintiţi toţi ochii rămăsese blocat în apropierea frontierei.

Jurnaliştii de la The Guardian, care nu cred că ar fi vorba de o invazie rusească în toată puterea cuvântului, dat fiind numărul relativ redus de vehicule care au violat teritoriul statului vecin, relevă că păţania dovedeşte cel puţin un lucru. Şi anume, că ucrainenii nu aberează când afirmă că ruşii lui Putin au trimis trupe să activeze pe teritoriul ţării vecine.

Nu e lipsit de interes faptul că, simultan, aceiaşi jurnalişti evocă persuasiv caracterul ameninţător al convoiului de camioane albe încărcate pasămite, potrivit Moscovei, cu bunuri de strictă necesitate trimis zice-se întru ajutorarea ucrainenilor din estul ţării, regiunea angrenată în conflict.

Întregul teatru al acestul convoi, chipurile umanitar, un aşa-zis „gest de bunăvoinţă”, făcut cu sute de camioane expediate la drum într-un amplu cor de proteste şi avertismente internaţionale, fără acceptul autorităţilor de la Kiev şi fără implicarea reală a Crucii Roşii Internaţionale, e greu de priceput. E şi mai greu de înţeles dincolo de parametri săi diversionişti şi propagandişti.

Evident, Rusia încearcă să dea o mână de ajutor cât mai consistent greu încercatelor forţe secesioniste din răsăritul Ucrainei. Înconjuraţi de trupele ucrainene, militarii şi spionii ruşi care, alături de elemente locale, declasate, precum şi de răsculaţi de toate categoriile, au pus în scenă, la comanda Moscovei, confruntările militare din ultimele luni, icnesc din greu sub povara presiunilor exercitate de forţele Kievului.

Asediul susţinut de ucraineni s-a soldat cu demisii spectaculoase în rândurile separatiştilor şi ar putea antrena dezertări în masă. În aceste condiţii Kremlinul pare să fi recurs la vechea viclenie a calului troian. E util să ne amintim în context de varii alte subterfugii aplicate cu succes, în trecut, de secţiile de dezinformare ale poliţiilor politice comuniste din a căror elită s-a recrutat actualul preşedinte al Rusiei.

Oamenii lui Putin par doar să fi modifcat şiretlicul uşor. Altfel decât pe vremea şmecheriei lui Ulise, care le-a venit de hac troienilor cu monumentalul său cal de lemn, militarii ruşi n-au fost introduşi ca aheii în burta somptuoasei cabaline. S-au văzut vârâţi alături, în taburi rulând nocturn la adăpostul neatenţiei privirilor hipnotic fixate, in corpore, asupra mârţoagei reprezentate de convoiul umanitar.

A cărui fascinaţie decurge nu atât din semnalele patriotice pe care le lansează ruşilor, ori din pretenţiile lui de fals umanism, cât din faptul că trupele lui Putin au invadat şi Georgia folosindu-se de pretexte de „ajutor umanitar” şi de „asigurare a păcii”.

Că Ucraina urmează să fie transnistriată, osetizată şi abhazizată pare cert. Că vestul asistă în mare măsură neputincios la această operaţiune vindicativă de sfârtecare a teritoriului unui stat care a cutezat să-i prefere KGB-istului Putin şi proiectului său euroasiatic democraţia, statul de drept şi orientarea spre Europa e la fel de clar. Din unghi ucrainean şi occidental nu există, în toate acestea, decât prea puţine elemente pozitive. Liderul de la Kremlin şi-a risipit şi ultimul rest de credibilitate de care se mai bucura în Apus. Iar ucrainenii nu sunt un popor care să se dea bătut uşor.