De la Beijing la Berlin, de la Tokio la New Delhi, de la Seul până la Washington - pretutindeni testul nordcoreean a fost ferm condamnat.

În aprilie 2012 Coreea de Nord şi-a modificat constituţia. De atunci se cheamă "naţiune înarmată nuclear". Ce anume determină însă o ţară ajunsă la sapă de lemn să cheltuie o parte însemnată din resurse pentru fabricarea rachetelor şi a armelor atomice? Poate că e pură coincidenţă că testul atomic a avut loc la împlinirea a doi ani de la debutul răzmeriţei împotriva fostului dictator libian Ghaddafi, dar acest lucru nu e lipsit de importanţă. Din perspectiva liderilor de la Phenian, Ghaddafi a făcut greşeala să renunţe la programul său atomic, şi asta l-a costat puterea şi, în final, viaţa. Deci, regimul nordcoreean are nevoie de bomba atomică pentru a-şi asigura perpetuarea la putere şi pentru a descuraja orice atac venit din partea SUA, a Japoniei sau Coreei de Sud.

În plus, testul aduce prestigiu conducerii nordcoreene. Propaganda internă afirmă că este dovada forţei naţiunii iar tânărul lider se poate prezenta pe drept cuvânt drept personalitate puternică. Apoi, ţara şi-a asigurat atenţie sporită la nivel internaţional. Ea speră că dispune acum de cărţi mai bune la negocierile cu marile puteri, fiind capabilă să obţină mai multe avantaje materiale în schimbul unor concesii.

Pentru a ajunge în această poziţie, Coreea de Nord riscă să-şi indispună total ultimul aliat pe care îl mai are - China. Coreea de Nord este în întregime dependentă economic de vecinul de la vest, de unde primeşte alimente şi carburanţi. Relaţiile dintre cele două ţări se răciseră deja înainte de testul atomic, testul cu rachetă din decembrie fiind considerat inacceptabil de Beijing. În consecinţă, China a votat rezoluţia 2087 a Consiliului de Securitate ONU, care prevede sancţiuni împotriva Phenianului. În plus, Republica Populară a ameninţat că va reduce ajutoarele destinate Coreei de Nord dacă ţara va efectua teste atomice.

Acum, China pare să se confrunte cu o dilemă. Pe de-o parte, îşi doreşte stabilitate pe Peninsula Coreeană pentru a evita implozia Coreei de Nord. Pe de alta, vrea să tempereze ambiţiile nucleare ale Phenianului, prezentându-se la nivel internaţional ca promotoare a păcii. În orice caz, China nu e interesată de o cursă a înarmării nucleare în Asia de Est, la care să se alăture Coreea de Sud şi Japonia. La nivelul Consiliului de Securitate, China va reacţiona probabil la fel ca în decembrie, după testul nordcoreean cu rachetă.