Încet-încet mă acomodez la noua normalitate din Spania: starea de urgență. Pe lângă cei care merg la serviciu, din casă ies doar oamenii care caută să-și procure alimente. Se păstrează o distanță de minimum un metru și jumătate față de persoanele din jur. După revenirea acasă, încălțămintea este scoasă imediat, iar mâinile se spală cu apă caldă și săpun.

Străzile în centrul istoric al orașului Sevilla sunt complet goale. Primăvara înseamnă, de fapt, începutul sezonului turistic în capitala Andaluziei. În alte condiții, locuitorii orașului s-ar fi pregătit acum pentru valul de turiști atrași de Semana Santa – renumita procesiune de Paște din Sevilla. Dar tribunele deja instalate pentru spectatori par a fi acum doar amintirea unor vremuri îndepărtate.

Cei care nu se pot obișnui ușor cu starea de urgență sunt proprietarii și angajații localurilor și hotelurilor din oraș. Pentru acești oameni este o chestiune de supraviețuire. Cu toate acestea, există o rază de speranță: premierul Pedro Sánchez a anunțat alocarea unui pachet de salvare de 200 de miliarde de euro – cel mai mare fond din istoria țării pus la dispoziția antreprenorilor și a celor câteva sute de mii de oameni aflați acum în dificultate.Londra este mai puțin zgomotoasă

Trăiesc într-o metropolă cu cerul brăzdat de avioane - ca aproape toți locuitorii Londrei. În zonă există șase aeroporturi. Nimeni din oraș n-are cum să scape de zgomot. În mod normal, în zori, la ora 4, începeau cursele aeriene şi continuau până târziu în noapte. Decolări și aterizări la un interval de doar 2-3 minute. Acum situația este alta.

De o săptămână încoace, zborurile s-au redus considerabil. Pe Heathrow se mai efectuează curse, însă mult mai puține ca înainte. Pe alte aeroporturi nu mai zărești țipenie de om. Ca peste tot, pe partea continental,ă și aici vestea că noul virus va avea un impact major a ajuns în etape. Prima reacție a fost negarea situaţiei reale, în ciuda imaginilor cu spitalele din Italia. Așa ceva n-o să se întâmple în Marea Britanie, mi-au spus prietenii.

Inițial guvernul de la Londra n-a făcut nimic. Premierul Boris Johnson le-a recomandat cetățenilor să-și spele bine mâinile. Timp de 20 de secunde, cam cât durează să cânți de două ori „Happy Birthday“. Un cadou pentru industria produselor de igienă, cum spunea săptămâna trecută un vânzător de săpunuri.

Apoi s-a instalat panica. Guvernul le-a recomandat cetățenilor să evite contactele sociale. Acum, Londra a intrat în cea de-a treia fază: acceptanța. Lumea înțelege că vor exista restricții câteva luni de-acum încolo.Africa de Sud: a început nebunia cumpărăturilor

Până acum câteva zile, prietenii din Germania mă invidiau că mă aflu într-o zonă sigură. Între timp, odată cu creșterea numărului de persoane contaminate, președintele Africii de Sud, Cyril Ramaphosa, a declarat starea de urgență. Acum școlile sunt închise, granițele la fel.

Întrunirile cu mai mult de o sută de participanți au fost interzise, iar accesul persoanelor care vin din Germania sau SUA nu mai peste posibil. Dacă numărul bolnavilor va crește, sistemul de sănătate nu va mai face față. Rafturile supermarketurilor sunt aproape goale fiindcă oamenii au început să-și facă provizii.

Dar ce se întâmplă dacă virusul se va răspândi în cartierele sărace, suprapopulate, de la periferiile marilor orașe? Cum se vor autoizola acești oameni? Cine își poate permite s-o facă? Aproape fiecare al cincilea tânăr din Africa de Sud este șomer, iar economia a intrat în recesiune. Turiștii nu mai vin, iar moneda națională este în cădere liberă. Criza amenință să devină cea mai mare provocare de la sfârșitul apartheid-ului încoace. 

COVID-19 nu-i "rusesc"

Guvernul de la Moscova afirmă că pandemia este sub control. Pe lângă măsuri ca închiderea școlilor, nici străinii nu mai pot călători în Rusia. Cetățenilor li se sugerează că virusul ar fi ceva adus de peste hotare, ca n-a fi "rusesc". În țară există aproximativ 200 de cazuri confirmate. Iar o mare parte a infecţiilor ar fi fost "introdusă" în Rusia, conform unui funcționar de rang înalt de la Kremlin.

Într-o țară post-sovietică, închiderea granițelor nu este un lucru neobișnuit. Totuși, rușii au început să-și umple cămările. Mai ales hrișca a dispărut de pe rafturile magazinelor. Vechea mentalitate are și părți urâte. Premierul Mihail Mișustin a promis, în actuala criză, "transparență totală". Însă se știe că, în anii 80, guvernul sovietic a ascuns catastrofa nucleară de la Cernobâl. Mulți ruși sunt convinși acum că guvernul nu face public numărul real al infecțiilor cu coronavirus.

Washington-ul în stare de alertă

Stau consternată în fața rafturilor cu produse de panificație. Găsesc doar un pachet cu colaci fără gluten, pe care îl pun în coş. Nu-l scap din ochi în timp ce mă deplasez spre alte raioane ale supermarketului. Niște cunoscuți mi-au spus că aici, în Washington DC, le-au luat alții din coșul de cumpărături făina și ouăle când n-au fost atenți.Capitala SUA este în stare de urgență.

În urmă cu câteva zile, restaurantele și cafenelele erau pline. Nici urmă de evitarea contactelor sociale. În prezent, situația este alta. Toate localurile și cinematografele s-au închis. Să sperăm că oamenii vor rămâne, în sfârșit, acasă.

Autori: Jan-Philipp Scholz, Charlotte Potts, Adrian Kriesch, Emily Sherwin, Carla Bleiker