În multe staţiuni de pe coasta de nord a Franţei, ca de pildă în Cayeux-sur-Mer, întâlnim încântătoarele cabine de plajă, vopsite în alb sau în culori pastel, care contrastează superb cu apa mării. Localnicii se îngrijesc ca ele să arate an de an la fel de frumoase: toamna târziu le demontează, pentru a le reconstrui în fiecare primăvară.

Mai ales acum, pe timp de pandemie, închirierea unui apartament sau unei case de vacanţă este soluţia ideală. Nu depinzi de nimeni, nici măcar de orele pentru micul dejun, eşti liber să faci ce vrei, când vrei. Cine preferă să nu gătească în vacanţă, poate merge, desigur, la restaurant. Căutând din timp, poţi avea norocul de a găsi o astfel de locaţie cu vedere minunată la mare.

În Franţa există restaurante şi terase pe toate gusturile şi pentru toate buzunarele. Restaurantul Auberge du Vieux Puits din Dieppe oferă nu doar o bucătărie excelentă, apreciată cu trei stele în Guide Michelin, dar şi o privelişte excepţională. Clădirea, ridicată în stil normand, pe o înălţime deasupra mării, găzduieşte şi un hotel cu şarm.

Majoritatea plajelor din nordul Franţei nu sunt supraaglomerate. Fără şezlonguri sau cearşaf lângă cearşaf. Litoralul Normandiei este de două feluri: fie acoperit cu pietriş, fie cu nisip. Dar şi cel cu pietriş se transformă într-o plajă lată de nisip pe timp de reflux. Dieppe (în imagine) este cea mai veche staţiune la mare a Franţei, atestată documentar în anul 1843.

Întâlnim des aceste faleze impunătoare de calcar în zonele de coastă ale Picardiei şi Normandiei. Când apele se retrag, la reflux, ele se reflectă feeric în nisipul ud. Aceste momente sunt ideale pentru lungi plimbări la malul mării.

Când marea se retrage, mai ales în orele dimineţii, mulţi francezi, înarmaţi cu găletuşe de plastic sau coşuri de paie, purced la cules scoici sau alte vieţuitoare comestibile ale mării. "Pêche a pied" este un adevărat sport în regiunile de coastă din norul Franţei şi o formă de pescuit responsabil, dacă se respectă normele privind dimensiunea şi cantitatea "fructelor de mare" care se culeg.

Cine nu adună scoici sau crabi la reflux, le poate cumpăra în piaţă sau în halele de peşte. În fiecare localitate există pieţe în aer liber de mai multe ori pe săptămână. Detalii se găsesc în Internet, pe site-ul urbei respective. Între flux şi reflux se scurg, în medie, cam cinci ore şi jumătate.

În fermecătoarele pieţe din nordul Franţei găseşti de toate: legume, fructe, peşte, carne, brânză şi specialităţile zonei, de pildă Cidru şi Calvados. În timpul verii au loc mai des pieţe în aer liber, îndrăgite atât de localnici cât şi de turişti. Extrem de gustoase sunt roşiile, mai ales cele din soiul "coeur de boeuf" (inimă de bou).

Cine are un patruped şi nu vrea să-l lase acasă sau doreşte să-i ofere şi acestuia o frumoasă vacanţă, îl poate lua cu el în Franţa. Multe case sau apartamente de vacanţă acceptă şi câini. În unele staţiuni există plaje speciale pentru câini (de exemplu în Cabourg), în altele câinii sunt permişi pe plajă doar dimineaţa şi în orele târzii ale după-amiezii.

Plimbări pe plajă se pot face până seara târziu. La apus de soare au un farmec aparte. Dacă temperatura apei o permite, se poate face, bineînţeles, şi baie.

În Normandia nu trebuie ratat apusul de soare. Cerul îşi schimbă aproape de la minut la minut forma şi culorile. Spre înserat vezi mulţi turişti care pozează sau filmează acest fascinant joc de culori.

Normandia a fost şi o regiune greu încercată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În golful Plage de Puys din Dieppe, acest monument aminteşte de cei 1000 de soldaţi canadieni căzuţi în timpul primei tentative de debarcare a aliaţilor, din 1942.

Mers-les-Bains este o staţiune plină de farmec, construită în stilul Belle Époque, care atrage mulţi vizitatori de pretutindeni pe tot parcursul anului. Şi aici, cabinele de plajă au frumuseţea lor, înşirate, ca perlele, între mare şi faţadele multicolore ale vilelor istorice.

Mers-les-Bains se află de fapt, geografic, în Picardia - ce-i drept chiar la graniţa cu Normandia, graniţă formată din râul Bresle. În mai toate vilele se închiriază apartamente turiştilor. Cele mai căutate sunt apartamentele cu vedere la mare, scăldate, pe tot parcursul zilei, în luminile soarelui.

Fascinantă este culoarea mării din Mers-les-Bains, de un verde lăptos intens. Numai câteva sute de metri mai departe, apa îşi schimbă deja culoarea devenind mai albastră. Pictorii îşi vând acuarelele în galeriile din oraş.

Odată pe an, pe la mijlocul lunii iulie, Mers-les-Bains este luat cu asalt de turişti. Un weekend întreg este dedicat sărbătorii "Fête des Baigneurs". Cu acest prilej vezi la tot pasul oameni îmbrăcaţi ca pe timpul Belle Époque, au loc petreceri la malul mării în costume de baie din epocă, se organizează raliuri de maşini istorice, se cântă şi dansează ca la Fin de Siècle.

Tot în Mers-les-Bains există acest restaurant cu mese în interior, dar mai ales cu o minunată terasă pe plajă. În "Les Mouettes" se poate mânca orice, însă cele mai căutate sunt platourile reci cu fructe de mare, în special stridii, şi midiile gătite în abur: Moules frites à la marinière (scoici cu cartofi prăjiţi în stil marinăresc).

Restaurantul "Les Muettes" este şi el, ca şi cabinele de plajă, dărâmat şi reclădit an de an. În noiembrie se demontează, iar începând din mai îşi aşteaptă din nou clienţii. Şi aici, personalul poartă mască facială, iar distanţele dintre mese respectă şi ele prevederile menite a frâna răspândirea coronavirusului.

În orele serii, turiştii şi localnicii se plimbă pe faleză, admirând apusul de soare, sau se grăbesc să ia cina într-unul din restaurantele cu vedere la mare. În Franţa e bine de ştiut că în restaurantele bune trebuie făcută o rezervare în prealabil şi că nu se poate mânca la orice oră din zi. Există un orar fix pentru prânz şi cină.