În vremuri de război, brăduțul răsare pe marginea tranșeei.

Decembrie 1914, Frontul de Vest

Cunoașteți acel filmuleț, reluat an de an, despre Crăciunul pe câmpul de luptă, în Primul Război Mondial. Soldați germani și, de cealaltă parte, soldați francezi și britanici și-au întrerupt ostilitățile, au ieșit în câmp deschis, acolo unde, câteva ore mai devreme, șuierau gloanțe și șrapnele trase din ambele părți. Și-au părăsit pozițiile, la început cu pași șovăitori, apoi tot mai deciși, ca să-şi ureze toate cele bune de Nașterea Mântuitorului.

Au vorbit între ei, deși nu toți știau limba inamicului, au făcut schimb de mici cadouri – ce putea adăposti o manta soldățească? –, și-au arătat unii altora poze cu familiile care-i așteptau acasă. Au râs, au glumit, au improvizat un joc de fotbal. Până când au răsunat, la spatele lor, ordinele superiorilor și s-au auzit focuri de armă. Căsăpirea reciprocă reîncepuse.

Armistițiul de Crăciun nu putea dura mult, demobiliza trupa, îi strecura îndoieli periculoase: cum să tragi în vrăjmașul pe care tocmai l-ai cunoscut, cu care ai schimbat țigări, biscuiți, cu care ai tras câte-o dușcă de sănătate? Cum să tragi în cel care ți-a povestit de unde-i de obârșie și ți-a arătat poza fiicei lui?... Și chiar au fost atunci multe episoade când soldații ambelor tabere au fraternizat, refuzând să se împuște între ei, chiar și sub amenințarea Curții Marțiale.

În noaptea de 31 decembrie 1914 spre 1 ianuarie 1915, și nemții, și franco-britanicii, au tras salve în aer și au chiuit de bucurie. Din păcate, noul an nu le aducea pacea, ci doar o continuare și mai înverșunată a luptelor, cu milioane de morți și răniți.

Decembrie 2022, Frontul de Est

Nu cred că asemenea fraternizări sunt posibile azi, pe frontul de est, în Donbas, unde se dau azi cele mai sângeroase lupte. Mai ales că anul acesta ucrainenii și rușii sărbătoresc Crăciunul la date diferite. Ucrainenii se despart de tradițiile pravoslavnice, au îmbrățișat calendarul gregorian (chiar dacă nu toți) și marchează Nașterea Domnului pe 25 decembrie, odată cu Occidentul romano-catolic și cu ortodocșii din sud-estul european, iar rușii – pe 7 ianuarie ca și până acum.

Nu despre fraternizări pe frontul de est am auzit până acum, ci despre dezertări ale soldaților ruși, care încearcă să-și salveze viața, să nu piară pentru o cauză străină. În războiul din Ucraina nu există un „spate” propriu-zis al frontului, rușii bombardează orașele ucrainene, îi lasă pe oameni pe întuneric și-n frig. Trebuie să ai o plăcere sadică, o plăcere de scelerat, ca să lansezi rachete în sâmbăta Crăciunului asupra Hersonului eliberat recent de sub ocupația putinistă, să omori civili, oameni care veniseră la piață după cumpărături de Crăciun. Cum să fraternizezi cu asemenea bestii?

Crăciunul în Moldova, între neliniște și speranță

Basarabenii serbează Crăciunul „pe nou” și „pe vechi”, între tradiția moștenită de la bunei, care se conduceau de calendarul iulian, și inovația adusă de Europa, opțiunile sunt interșanjabile și de cele mai dese ori simultane. În Moldova e pace, dar încheiem și noi anul sub spectrul amenințărilor rusești, nu mai este Crăciunul de cândva, ne întrebăm cu îngrijorare ce ne va aduce 2023?

Există la Moscova un personaj care și-a făcut o adevărată obsesie din a urmări și probozi Republica Moldova pentru pretinsă rusofobie. Purtătoarea de cuvânt a MID-ului, Maria Zaharova, nu contenește să fabuleze pe tema „oprimării” rușilor de către autoritățile de la Chișinău. Ultimele ei elucubrații au conotații sinistre, frizează delirul:

„În R. Moldova, după șabloane baltice și ucrainene, au loc tentative de excludere a limbii ruse din toate sferele, inclusiv educație și cultură. Totodată, au loc tentative de rescriere a istoriei. Ce va fi mai departe? Urmează prigonirea Bisericii Ortodoxe Moldovenești, care va fi găsită vinovată de faptul că este canonic subordonată Patriarhiei Moscovei? Încălcarea drepturilor cetățenilor vorbitori de limbă rusă, care vor fi obligați să își coase steluțe pe mânecă? Istoria deja știe despre astfel de exemple în secolul XX. Atunci erau stele galbene, acum vor fi încleiate stele roșii.”

Mai nou, și viceministrul rus de la Externe, Mihail Galuzin, avertizează că „intensificarea cooperării dintre Chișinău și țările NATO în sfera militară și tehnico-militară este un factor care subminează într-o măsură mare securitatea Moldovei însăși”.

Rușii au un talent uluitor – că-ți stă mintea în loc! – de a răsturna lucrurile cu susu-n jos, de a prezenta cauzele drept efecte. Singura sursă de insecuritate și dezastru pentru Moldova nu e NATO, ci Rusia. Dacă nu era agresiunea rusească în Ucraina și dorința lui Putin de a reface imperiul sovietic, Moldova nu s-ar fi gândit niciodată să-și intensifice relațiile cu Alianța Nord-Atlantică, să caute soluții pentru a-și consolida apărarea.

Moldova nu vrea înapoi în URSS, oare nu se înțelege la Moscova? Nici măcar rusofonii din Moldova nu vor în „russki mir” al lui Putin, ei vor să trăiască în libertate și bunăstare.

...Vom avea un Crăciun liniștit și însuflețitor, aici, în Est, abia când un prim soldat rus va ieși din tranșee, fără arme, cu o batistă albă în mână, urmat de întreaga-i trupă, care, spre deosebire de combatanții de la 1914, să refuze să mai execute ordinele criminale ale superiorilor lor. Abia atunci totul se va schimba. Și pentru Rusia, și pentru Ucraina, și pentru restul lumii.