CCR isi vede amenintata independenta de catre presedintele caruia Curtea i-a taiat in ultimii ani, in mare veselie, prerogativele. Si care acum argumenteaza, potrivit Curtii romanesti, incomplet si inexact sentinta judecatorilor supremi de la Strasbourg. CCR pare a mai crede ca, spre deosebire de seful statului si de premier, ar sti "exact" si "complet" ce vrea sa insemne decizia CEDO cu privire la demiterea fostei sefe a DNA.

E util de analizat "exact si complet" ce anume cred Dorneanu si ai lui despre sentinta CEDO. N-ar fi exclus ca dintr-o astfel de analiza sa reiasa nu doar proasta parere a CCR despre Curtea Europeana. Sau indiferenta ei fata de nedreptatirea unui inalt functionar public care, nota bene, nu incaseaza inca pensii speciale, precum cele cateva completand salariul urias al lui Valer Dorneanu. Ci sa evidentieze si opinia frizand sacrul pe care CCR o nutreste despre sine, despre noima constitutiei pe care e pusa s-o interpreteze si s-o apere, despre institutiile statului roman ca si, vai, despre om si despre drepturile inexistente ale romanului de rand.

Admitand ca s-au incalcat drepturi fundamentale ale omului in cazul Kövesi, Curtea Europeana a invalidat, practic, revocarea din functie a fostei sefe a DNA. Or, nedreapta demitere care, corelata cu imposibilitatea anularii ei in justitie, i-a incalcat Laurei Kövesi drepturile fundamentale, nu fusese impusa de martieni, nici de marile puteri, ci de CCR. Cea din urma a actionat (ilegal si neconstitutional, potrivit sentintei CEDO) la propunerea lui Tudorel Toader, in capacitatea lui de atunci de ministru al justitiei: In urma actiunii lor comune, un om, nu doar un inalt functionar public, a fost pus ilegal pe drumuri si lasat fara dreptul la libera exprimare si fara acces la justitie. In plus, altfel decat l-a gandit si vrut constitutia pe seful statului, aceeasi decizie l-a prefacut pe presedinte din sef ales al statului in sluga unui demnitar numit, fortandu-l, sub amenintarea suspendarii din functie, fie sa accepte silnica "solutie", fie sa renunte la presedintie.

Acestea au fost si sunt faptele. Pentru CCR, pentru statul roman si ansamblul autoritatilor sale, parte din ele au ajuns sa fie just si usturator amendate de CEDO. In reactie, echipa Dorneanu crede ca decizia CEDO in cazul Kövesi n-ar viza Curtea Constitutionala, fiindca nu despre Laura Kövesi ori drepturile ei fundamentale ar fi fost vorba in "solutia CCR", ci despre institutii si raporturile dintre ele. Potrivit Curtii, Kövesi n-ar fi fost "parte...in procedura de solutionare a conflictului juridic de natura constituţionala...care vizeaza exclusiv raporturile dintre autoritatile publice cu privire la exercitarea competentelor lor...", instantele constitutionale neanalizand "drepturi si libertati fundamentale”.

Serios? Ati inteles? Nici eu. Dar nu pentru ca nu suntem experti. Sau pentru ca suntem fortati sa analizam o limba de lemn. Ci pentru ca pozitia CCR, perfect compatibila cu astutia comunista proprie unora din cei mai docili stalpi ai regimului ceausist, de felul lui V. Dorneanu, sfideaza bunul simt elementar, dimpreuna cu normele democratiei si cu principiile constitutiei Romaniei. Care are ambitia de a fi o lege fundamentala adecvata unei democratii si unui stat de drept. Or, despre ce sa fie, prioritar, un text constitutional in orice democratie, daca nu despre respectarea, prin legi si institutii, a drepturilor fundamentale ale omului si cetateanului? De ce sunt numite oare aceste drepturi "fundamentale"? Nu pentru ca fundamenteaza o lege fundamentala, asa cum e definita o constitutie?

Nu stiu ca Laura Kövesi sa nu fie om si sa nu aiba, prin urmare, drepturi. Nu stiu sa nu fie cetatean roman si sa nu se bucure, deci, de drepturile fundamentale pe care i le admite si i le apara, teoretic, cetateanului roman, constitutia si legile Romaniei. Nu stiu ca institutiile unei democratii sa fie de natura sa poata incalca drepturile fundamentale ale omului si cetateanului.

Nu stiu ca actuala componenta a CCR sa se fi schimbat, eventual prin interventia unor puteri straine, iar judecatorii acestei Curti sa fi devenit peste noapte membri ai unei Curti administrative, nomenclaturisti cu privilegiile suzeranilor feudali, aparatorii cleptocratiei, ori slujbasii Rusiei, Chinei sau altei tiranii sangeroase, pentru care omul si drepturile lui sa nu conteze cand instanta suprema judeca raporturi institutionale. Tiranii, pentru care un presedinte ales liber si jucator, ca seful statului roman, sa fie o amenintare si sa trebuiasca, prin urmare, sa i se ciunteasca prerogativele. 

Nu stiu, in fine, ca institutiile Romaniei, autoritatile ei publice si raporturile dintre ele sa fie scopuri in sine, iar nu entitati si relatii menite sa slujeasca oamenilor si sa le respecte drepturile, aparandu-le, in loc sa le incalce, asa cum just a constatat CEDO ca s-a facut in cazul Kövesi. Asa cum nu stiu ca invocatele autoritati publice sa fie de pe Jupiter, iar competentele lor sa poata fi disociate constitutional de impactul lor asupra cetatenilor si drepturilor lor constitutionale, ca si asupra legii si justitiei aparand, prin procese echitabile, aceste drepturi.

Prin urmare, din doua una. Sau CCR sufera serios de ample disonante cognitive si nu stie ce vorbeste. Dar atunci si-a ratat noima, devenind o institutie care, in loc sa-si indeplineasca menirea de a fi buna pentru om, pentru cetatean si libertatile lui, o saboteaza din neghiobie, fiind recomandabil, in interesul tarii, sa fie desfiintata pe loc. Sau Curtea afiseaza o siretenie tipica ideologilor totalitari si cleptocratilor, argumentand viclean in raspar cu spiritul democratic al constitutiei pe care e instituita si chemata s-o apere. Se intelege de la sine ca si in acest caz trebuie desfiintata pe loc. Cu atat mai mult cu cat CCR afirma ca n-ar exista vreo "autoritate care sa-i poata cenzura decizia". Dar daca decizia s-a dovedit gresita, ca in cazul celei cu nr. 358/2018, care a dus la palmuirea Romaniei la CEDO? Ce conteaza! CCR pare a se crede D-zeu! Iar reprezentantii Lui pe pamant au omis s-o lamureasca!

Daca asa stau lucrurile, nici Providenta, nici Presedintele nu ameninta independenta CCR, ci insasi Curtea isi pericliteaza existenta, prin luari de pozitie dispretuindu-l pe om si desconsiderandu-i, cand ii convine Curtii, drepturile. Si cand nu, nu. Incat, chiar daca instanta constitutionala n-ar fi politizata pana in varful unghiilor ei frumos lacuite, aceasta Curte care, daca ar fi loiala poporului suveran si cetatenilor, ar trebui respectata, a devenit, dimpotriva, absurda, contraproductiva si hilara intr-un stat modern, necleptocratic, nemafiot si iesit irevocabil din feudalism.