Ai nevoie să închiriezi un apartament cu trei sau patru camere în Berlin? Dacă ai venituri frumușele, nu este o problemă. Ai nevoie de "doar" aproximativ 4000 de euro pe lună, cu tot cu încălzire și alte costuri suplimentare. Atât se cere, în mai 2026, pentru un apartament de aproximativ 100 de metri pătrați pe un mare portal imobiliar. Cea mai ieftină ofertă este de aproape 1000 de euro chirie pentru 80 de metri pătrați, dar locuința necesită renovări majore și se află la periferie.

Găsirea unui apartament decent și accesibil pentru o persoană cu venit mediu într-o zonă bună este în mare parte a Germaniei aproape imposibilă. Mai ales în orașe și aglomerări urbane ori în regiunile rurale puternice economic. La nivel național lipsesc aproximativ 1,4 milioane de locuințe, aproape toate în segmentul de prețuri mici și medii. Prin urmare, oferta limitată și cererea ridicată duc la creșterea prețurilor.

Germania este o țară de chiriași

În 2025, în Germania trăiau aproximativ 83,5 milioane de oameni. Din 1990, numărul a crescut cu 3,7 milioane, creșterea fiind rezultatul aproape exclusiv al imigrației. În același timp, numărul gospodăriilor formate dintr-o singură persoană a crescut. Oferta de locuințe nu a ținut pasul cu această evoluție.

Mai mult de jumătate din populație trăiește în Germania în chirie, iar legea chiriei protejează relativ bine contractele existente. Situația este diferită în cazul noilor închirieri. Acolo, persoanele cu istoric de migrație sunt dezavantajate în mod disproporționat, după cum relevă raportul anual actual al Consiliului de Experți pentru Integrare și Migrație (SVR).

Acest organism, format din nouă cercetători, s-a ocupat în acest an de tema "Spațiu pentru dezvoltare - locuire și participare în societatea marcată de imigrație".

Mai puțin spațiu locativ, cheltuieli mai mari pentru chirie

Datele analizate de consiliu arată diferențe clare între persoanele cu și fără istoric migrațional, a explicat președintele SVR, Winfried Kluth, cercetător în domeniul migrației și profesor de drept public la Universitatea Halle-Wittenberg, la prezentarea raportului în Berlin.

Persoanele venite din alte țări trăiesc în medie pe o suprafață locativă mai mică, mai frecvent în locuințe supraaglomerate și mult mai rar în proprietate. În vreme ce peste jumătate dintre persoanele fără rădăcini străine locuiesc în proprietate, în cazul persoanelor cu origini străine acest lucru este valabil pentru mai puțin de o treime dintre ele. În același timp, acești oameni sunt nevoiți să aloce o parte mai mare din venit pentru chirie.

Rasism și discriminare în căutarea unei locuințe

Cauzele sunt în principal veniturile mai mici și familiile mai numeroase. Însă este vorba și despre obstacole specifice migrației, cum ar fi statutul de ședere incert, lipsa rețelelor de sprijin sau barierele lingvistice - acestea îngreunează suplimentar accesul la locuințe. În special refugiații se mută în cartiere dezavantajate social, deoarece acolo există locuințe mai ieftine și rețele sociale mai vaste.

În același timp, numeroși solicitanți de azil recunoscuți rămân în locuințe de stat din lipsă de alternative, deși ar avea dreptul să se mute. Discriminarea joacă și ea un rol în faptul că persoanele cu origini străine sunt dezavantajate pe piața locuințelor, a declarat vicepreședinta SVR, Birgit Glorius.

Curtea Federală de Justiție a decis la începutul anului 2026 că o persoană aflată în căutarea unei locuințe a fost discriminată de un agent imobiliar din cauza numelui său pakistanez. Judecătorii i-au acordat acesteia dreptul la o despăgubire de 3000 de euro. Femeia, născută în Germania, nu primise inițial o programare pentru vizionare. Pentru a demonstra discriminarea, ea a contactat din nou agentul folosind un nume cu rezonanță germană și a primit apoi programări.

Migranții sunt mai frecvent fără adăpost

Pentru a combate discriminarea în căutarea unei locuințe, consiliul propune ca prima etapă a procesului de aplicare să fie anonimă. De regulă, aceasta este solicitarea pentru o programare de vizionare.

Tot mai multe persoane nu mai găsesc deloc o locuință proprie în aceste condiții. Potrivit consiliului, acest lucru afectează în mod disproporționat persoanele fără cetățenie germană. În 2024, aproximativ 532.000 de persoane erau fără locuință - de peste două ori mai multe decât cu doi ani înainte. Dintre persoanele fără locuință cazate, 86 la sută nu aveau pașaport german.

Sărăcia și imigrația se întrepătrund

Concentrarea spațială a persoanelor venite din alte țări și a descendenților acestora în anumite cartiere este mai puțin pronunțată în Germania comparativ cu alte țări, se arată în raport. "A crescut însă segregarea socială, cu alte cuvinte concentrarea spațială a persoanelor din anumite categorii de venit", explică președintele SVR, Kluth.

"Săracii și bogații tind să trăiască fiecare între ei. Acest lucru este legat și de o creștere a imigrației în cartiere sau comune mai sărace, deoarece nou veniții sunt, în medie, mai dezavantajați economic, mai ales imediat după sosire." Sărăcia și imigrația se împletesc tot mai mult, a spus Kluth.

Specialiștii străini caută locuințe

Acest lucru are nu doar consecințe sociale, ci și economice. În regiunile puternice economic există locuri de muncă, dar adesea nu există locuințe accesibile. În regiunile slab dezvoltate, locuințele sunt mai ieftine, însă lipsesc locurile de muncă și oportunitățile de calificare.

Această discrepanță acționează ca un blocaj, dat fiind că oamenii nu se pot muta acolo unde găsesc de muncă, iar angajatorii nu găsesc specialiști pentru că aceștia din urmă nu găsesc locuințe. "Specialiștii internaționali înșiși menționează sprijinul în găsirea unei locuințe ca o nevoie prioritară", spune Kluth.

Orașele sunt puncte fierbinți

Imigrația se concentrează puternic în orașe, aproape 60 la sută dintre persoanele cu rădăcini străine trăind în zone urbane. De altfel, în marile orașe, ponderea lor în populație depășește 40 la sută. Atunci însă când în cartierele dezavantajate sărăcia și imigrația se suprapun, tensiunile sociale nu întârzie să apară. Totuși, potrivit consiliului, acest lucru nu este inevitabil. Explicația, spune consiliul, este că regiunile din orașe cu un procentaj ridicat de migranți nu sunt în mod fundamental un obstacol pentru integrare.

Factorii decisivi sunt însă infrastructura, oferta educațională și rețelele sociale. Însă tocmai acestea lipsesc în multe cazuri, cu consecințe grave mai ales pentru tineri. Influența locului de trai este evidentă mai ales în sistemul educațional. Copiii și tinerii cu istoric migrațional frecventează mult mai des școli în care sunt între ei și care sunt adesea mai slab dotate. Acest lucru afectează suplimentar șansele de educație.

Consiliul recomandă extinderea fondului de locuințe, în special a locuințelor sociale. Cartierele cu nevoi speciale de sprijin ar trebui consolidate, de exemplu prin dotarea mai bună a grădinițelor, școlilor și instituțiilor sociale, mai scriu ei.

De asemenea, angajatorii ar putea juca un rol mai activ în asigurarea locuințelor pentru specialiștii internaționali, de exemplu prin cooperări cu companii imobiliare sau participarea la proiecte de locuințe.