Știrea a venit într-un moment nepotrivit: la sfârșitul lunii august, exact în plin sezon turistic, trei tineri croați au agresat fizic un muncitor din India, în centrul capitalei Croației, Zagreb. Doar pentru că arăta diferit.

Atacul a făcut furori într-o țară care se confruntă cu o lipsă cronică de muncitori. Chiar și ministrul de Interne, Davor Bozinovic, de la partidul național-conservator HDZ, Comunitatea Democrată Croată, a luat cuvântul, condamnând ferm actul și subliniind că "nicio violență nu va fi tolerată". În același timp, el a făcut apel la cetățeni să "se opună intoleranței și prejudecăților și să raporteze orice suspiciune de infracțiune motivată de ură" – și a făcut apel la "construirea unei societăți bazate pe solidaritate, respect și iubire față de aproape".

Bozinovic știe cât de necesare sunt astfel de avertismente și apeluri: în ultimii ani, ministerul său a înregistrat o creștere a infracțiunilor împotriva străinilor în Croația, în special împotriva muncitorilor străini. În timp ce în 2022 au fost înregistrate 228 de astfel de atacuri, numărul a ajuns anul trecut la 1150 și s-a dublat din nou în primele șapte luni ale acestui an.

Imigrație din sudul Iugoslaviei

Faptul că în Croația există mulți muncitori străini nu este un fenomen nou. În timpul Iugoslaviei, după cel de-al doilea Război Mondial, mulți muncitori au venit în Croația - comparativ bine dezvoltată economic - din alte părți ale statului comun: din Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia (în prezent Macedonia de Nord) și Serbia. Cu toate acestea, în general nu erau priviți ca străini, deoarece marea majoritate dintre ei vorbeau aproape aceeași limbă ca și în Croația și aparțineau mai mult sau mai puțin aceleiași culturi. 

Când Croația, independentă din 1991 ca urmare a prăbușirii Iugoslaviei și a războaielor din statele succesoare, a devenit membră a UE în 2013, emigrarea forței de muncă în Occident, care se desfășura din anii 1960, s-a intensificat. Numai în ultimii zece ani, aproximativ 400.000 de croați au părăsit țara, emigrând mai ales în Germania, Austria și Irlanda. În același timp, tot mai mulți muncitori străini au venit în Croația.

Muncitorii străini reprezintă 12 la sută din populația activă

Potrivit statisticilor oficiale, peste 80.000 de permise de muncă au fost eliberate lucrătorilor străini în 2021. În 2023, acest număr crescuse deja la 174.000 iar conform estimărilor ar putea ajunge chiar la 200.000 în 2024. Foarte mult, pentru o țară cu o populație de 3,8 milioane de locuitori: din aproximativ 1,7 milioane de angajați din Croația, muncitorii străini reprezintă 12% din populația activă.

Aproximativ jumătate dintre cele aproximativ 159.000 de permise de muncă eliberate până la sfârșitul lunii septembrie 2024 au fost primite de lucrători de pe teritoriul fostei Iugoslavii. Un alt grup însă este nou în Croația: muncitori din Nepal, India, Filipine, Bangladesh, Uzbekistan și Egipt.

Deoarece cei mai mulți dintre acești lucrători imigranți sunt muncitori slab calificați, care lucrează în principal în construcții, în industria de catering sau în curierat, nu sunt de obicei percepuți ca o amenințare economică de către populația locală. Mulți croați sunt conștienți că, fără imigranți, branșe importante ale economiei croate nu ar mai funcționa - în special industria extrem de importantă a turismului. 

Frica de străini

Dar nou-veniții sunt priviți mai puțin pozitiv, în ceea ce privește cultura și identitatea lor, precum și securitatea socială, explică pentru DW Vedrana Baricevic, profesor la Facultatea de Științe Politice din Zagreb: "Cercetarile arată că partea publicului care percepe imigrația ca pe o problemă preferă oamenii din țările și culturile pe care le consideră similare - adică oamenii din vecinătatea Croației, de exemplu Bosnia și Herțegovina sau Serbia, sunt mai acceptați decât cei care provin din culturi care sunt considerate îndepărtate sau străine", spune Baricevic.

Musulmanii, în special, sunt priviți de mulți croați ca fiind înapoiați și potențial periculoși - mai ales dacă nu provin din țările vecine. Dar există, de asemenea, scepticism cu privire la imigranții din Nepal, India sau Filipine. Mulți se întreabă dacă aceștia pot fi integrați în societatea și cultura croată, spune Baricevic.

Violență față de imigranți

Intensificarea crimelor împotriva lucrătorilor străini nu este o surpriză pentru Lucija Mulalic, de la Centrul pentru Studii de Pace din Zagreb. "Au existat violențe împotriva refugiaților la granițele dintre Croația și Bosnia și Herțegovina de ani de zile", explică angajata acestui NGO, care sprijină imigranții din Croația, printre altele cu consiliere juridică gratuită.

Violența împotriva "străinilor" a devenit norma, spune ea. Faptul că victimele sunt acum mai des muncitori străini se datorează creșterii numărului lor. Prin urmare, au devenit mai vizibili. "Dar practic este același tip de violență, doar ținta s-a schimbat", a declarat Mulalic într-un interviu pentru DW.

Mulalic mai spune că însăși poliția, adică o instituție a statului, ia măsuri violente împotriva refugiaților - iar politicul ignoră violența împotriva persoanelor etichetate drept "alții". "Nu există nicio condamnare publică din partea politicienilor, ba mai mult, unele partide politice chiar instigă împotriva imigranților", a spus Mulalic. "Ceea ce încurajează sentimentul xenofob".

Grup supus discriminării

Deși lucrătorii străini din Croația au în mod oficial drepturi similare lucrătorilor locali, în realitate, aceștia sunt grav dezavantajați. Dreptul lor la reședință nu este legat doar de un permis de muncă, ci şi de angajarea la un anumit angajator. Autorizațiile se eliberează pentru un an și trebuie reînnoite ulterior.

Dacă muncitorii sezonieri își pierd locul de muncă, au la dispoziție 14 zile pentru a-și căuta unul nou. În caz contrar, își pierd permisul de ședere. Această situație lasă loc discriminării.

"Oamenii nu vor să se plângă, de exemplu când întârzie salariile, nu se plătesc orele suplimentare sau sunt discriminați la locul de muncă, pentru că le este frică să nu-și piardă jobul și, deci, dreptul la reședință", spune Mulalic. "Le este frică, din cauza vulnerabilității statutului lor".

Greșelile Germaniei se repetă în Croația

Deoarece Croația nu se consideră încă o țară de imigrare, lucrătorii străini sunt văzuți în primul rând ca lucrători temporari care trăiesc în țară. Acest lucru duce la izolare în comunitățile lor, în special în rândul lucrătorilor din Asia. "Contactul cu populația locală este sporadic", spune Mulalic. 

În loc să învețe din experiențele croaților care au plecat în Germaniași în alte țări din Europa de Vest încă din anii 1970, Croația repetă greșelile făcute acolo, subliniază Mulalic. "Germania s-a comportat ca și cum oamenii ar fi venit doar temporar și nu s-a gândit la integrarea lor în societate. Noi, în Croația, continuăm acum această politică, în loc să fi învățat ce să nu facem", spune Mulalic.

Un factor cheie în procesul de integrare - ca și în Germania - este învățarea limbii. Dar "programele de învățare și integrare a limbilor străine finanțate din fonduri publice sunt disponibile doar pentru refugiați– și sunt, de asemenea, inadecvate", subliniază Vedrana Baricevic. Expresia "import de muncitori străini" arată, de asemenea, spune Baricevic, că lucrătorii străini din Croația nu sunt cu adevărat văzuți ca oameni.

Dar acum lucrurile par să se miște: o nouă lege a imigrației urmează să se ocupe și de măsurile de integrare - și de nevoile lucrătorilor imigranți, în calitate de oameni.