Forţa muzicii

Ce forţă deţine muzica o dovedeşte din plin pelicula cineaştilor germani "Kinshasa Symphony". În imagini tulburătoare este prezentată realitatea de zi cu zi a populaţiei kongoleze, într-un oraş în care rănile pricinuite de războaiele civile, anii de dictatură, sărăcia maximă, murdăria şi zgomotul infernal, foametea, lupta disperată pentru supravieţuire, sunt vizibile la tot pasul. Camera de filmat îşi opreşte cu multă sensibilitate atenţia asupra entuziaştilor muzicieni şi destinelor impresionante ale acestora.

Deşi ziua de lucru, în cazul celor care au o sursă de câştig, începe în zori, în condiţii inimaginabile pentru noi, aceşti oameni găsesc încă forţa, timpul şi pasiunea pentru a se întâlni zilnic. Ore în şir durează călătoria multora până la locul de repetiţii, nu puţini fiind nevoiţi din lipsa banilor, să parcurgă pe jos distanţele mari. Apoi, parcă uitând tot greul vieţii, se lasă pătrunşi de muzică şi exersează până la orele nopţii.

Destine kongoleze

Autorii filmului, Claus Wischmann şi Martin Baer prezintă şi mici portrete ale unora dintre membrii orchestrei simfonice din Kinshasa ("L´Orchestre Symphonique Kimbanguiste"), unica orchstră simfonică din Africa Centrală şi singura din lume formată numai din muzicieni de culoare. Joseph Lutete, de pildă, electrician şi frizer totodată, cântă la violă şi este responsabil pentru partea electrică în cazul în care se întrerupe curentul în timpul probelor, ceea ce în Kinshasa e la ordinea zilei; Chantal Ikina, vânzătoare de pâine, cântă la vioară; Josephine Nsimba, care la cinci dimineaţa vinde ouă în piaţă, cântă la violoncel, după ce a luat lecţii de la alt membru al ansamblului, Albert Matubanza, cu care s-a şi căsătorit între timp şi are un băieţel; Nathalie Bahati, mamă a doi copii, necăsătorită şi care negăsindu-şi de lucru e pe cale să fie dată afară din locuinţă, cântă la flaut.

Dirijorul şi fondatorul orchestrei simfonice din Kinshasa este Armand Diangienda, pilot de profesie. Într-o discuţie prutată la Deutsche Welle în cadrul Festivalului Beethoven din Bonn, dirijorul a povestit şi el condiţiile extrem de grele în care aceşti 200 de kongolezi trăiesc şi reuşesc totuşi să se întâlnească zilnic pentru a cânta laolaltă.

Pasiunea pentru muzica clasică

Ceea ce-i uneşte înainte de toate este pasiunea pentru muzică, pentru muzica lui Beethoven, Händel, Verdi sau Carl Orff. Prin muzică, ei uită de realitatea dură cotidiană, de problemele existenţiale cu care se confruntă, de sărăcie, războaie, asuprire, acestor sentimente apăsătoare luându-le locul speranţa, speranţa într-o viaţă mai bună, mai demnă.

Cine vrea să sprijine orchestra, o poate face prin portalul www.betterplace.org

Autor: Medana Weident
Redactor: Ioachim Alexandru