Asemeni Finlandei, Suedia a solicitat anul trecut aderarea la NATO, sub presiunea războiului de agresiune pornit de Rusia împotriva Ucrainei. Dar, în timp ce Finlanda a devenit deja membră a Alianței Nord-Atlantice, Suedia nu, pentru că Turcia și-a folosit până foarte de curând dreptul de veto în privința admiterii țării scandinave, la fel ca Ungaria. Turcia a avut o problemă cu diaspora kurdă din statul scandinav, pe care o consideră împânzită de teroriști, iar Ungaria a fost deranjată de criticile aduse de Stockholm guvernării lui Viktor Orban. La începutul acestei săptămâni, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a renunțat la a mai bloca aderarea Suediei. Iar Budapesta a transmis că dacă Ankara nu mai are nici o obiecție, nici Ungaria nu se mai opune.

Poziția geografică a Suediei

Odată cu admiterea Suediei, întreaga coastă a Mării Baltice  - cu excepția coastei Rusiei și a exclavei rusești Kaliningrad, izolată între Polonia și Lituania - s-ar afla sub controlul statelor membre NATO. În cazul unui atac rusesc, de exemplu, statele baltice ar fi mai ușor de apărat. Trupele și echipamentele ar putea fi transportate mult mai ușor prin Suedia spre Estonia, Letonia și Lituania.

Insula Gotland joacă și ea un rol deosebit. Simon Koschut, care predă politici internaționale de securitate la Universitatea Zeppelin din Friedrichshafen, explică: „Cu această insulă mare din mijlocul Balticii, Suedia are o bază strategică extrem de favorabilă. De acolo poți controla practic întreaga mare". Potrivit profesorului, așezarea geografică a țării este principalul motiv pentru care apartenența Suediei la NATO a fost atât de atractivă.

O armată modernă

De asemenea, forțele armate ale Suediei și echipamentul lor militar ar fi un plus valoros pentru NATO. Este o țară demografic mică și, în consecință, are o armată destul de redusă numeric - conform Global Firepower Index, aproximativ 38.000 de militari. Dar „suedezii au o armată foarte modernă, în special au o forță aeriană avansată, pe care o produc ei înșiși”, punctează Koschut. Sunt, de asemenea, o putere maritimă, cu submarine pe care testele le-au demonstrat pregătite să facă față în condiții de luptă.

Suedia și NATO lucrează deja strâns împreună în multe feluri. Suedezii au luat deja parte la diferite misiuni aliate, de exemplu în Afganistan. Stockholmul cheltuiește aproximativ 1,3% din produsul intern brut pentru apărare, semnificativ mai mult decât o făcea în urmă cu puțini ani, și se preconizează că ponderea va continua să crească.

După sfârșitul Războiului Rece, Suedia, la fel ca multe țări occidentale, a redus semnificativ cheltuielile pentru apărare. Cu toate acestea, odată cu războiul din Georgia din 2008 și cel mai târziu după anexarea Crimeei în 2014, a început o regândire iar nevoie de consolidare strategică s-a acutizat începând cu războiul rus de agresiune din Ucraina.

Securitate comună

O schimbare fundamentală pentru Suedia, prin aderarea la NATO, stă în articolul 5 din tratatul de bază al pactului transatlantic: un atac armat împotriva unei țări aliate este considerat un atac împotriva întregii Alianțe. Într-un astfel de caz, organizația de securitate se angajează să acorde asistență statului agresat. „Desigur, o asemenea protecție comună este crucială și pentru Suedia”, spune politologul Koschut.

În plus, apartenența cu drepturi depline în Consiliul NATO, principalul organism decizional al Alianței, atrage pe lângă obligații și privilegii egale cu ale celorlalți membri la adoptarea liniilor politice și a sentințelor strategice - inclusiv dreptul de veto, pe care Turcia l-a folosit în perioada în care a blocat aderarea Suediei.