Cultura Suveranului Pontif
21 aprilie 2005ec două, şi în a treia zi iese însuşi Iisus Hristos la poarta raiului. Se uită ameţit în jur şi spune: „Cum de mi-au scăpat atâtea detalii de însemnătate din viaţa mea?”
Papa Benedict al XVI-lea este fără îndoială un om de cultură: el vorbeşte fluent latina şi greaca veche, italiana şi bineînţeles limba sa maternă- germana. El esta autorul a peste 40 de cărţi de teologie şi a contribuit şi la cărţile Papei Ioan Paul al II-lea. De asemeni, el a scris prefeţele mai multor cărţi de poezii ale fostului Suveran Pontif. Pictoriţa de vitralii Irene Rothweiler, care l-a întâlnit pe noul Papă la Roma, afirmă că într-o epocă în care tot mai mulţi intelectuali devin atei, Papa devine intelectual pentru a-l slăvi pe Dumnezeu.
„Mi-a plăcut să-l aud vorbind despre strânsa legătură dintre credintă şi artă. El a spus că liturghia are nevoie de muzică şi că arta există spre slava lui Dumnezeu. El a spus că omul trebuie să perceapă şi să comunice creaţia divină cu toate cele cinci simţuri ale sale...”
În viziunea actualului Suveran Pontif, arta are un scop: slăvirea frumuseţii şi a perfecţiunii creaţiei. Benedict al XVI-lea nu susţine conceptul „l’art pour l’art”. În viziunea sa, artistul nu trebuie să fie un boem pierde-vară, ci un filozof în căutarea adevărului. Adevărul este unul, spune noul Papă, el nu trebuie inventat – el există deja şi trebuie descoperit. Irene Rothweiler afirmă că această definiţie a artei nu o îngrădeşte, ci dimpotrivă, o inspiră:
„În artă caut inevitabil frumosul. Existenţa şi frumuseţea, bunătatea şi adevărul se condiţionează reciproc şi se completează. Această gândire analitică a cardinalului Ratzinger mă înaripează...”
Viziunile simple şi clare ale noului Suveran Pontif nu lasă loc de interpretări. Din acest motiv, germanul Ratzinger este etichetat ca fundamentalist. El afirmă însă că va lupta împotriva dictaturii relaitivismului, care nu propagă decât un eu exacerbat. Catolicii, în credinţa lor slabă şi imatură, spune el, sunt măturaţi de valurile modei dintr-o extremă în alta- de la marxism spre liberalism şi libertinism, de la ateism la un misticism spălăcit, de la spiritul de turmă la un individualism radical. Pledând pentru ortodoxia credinţei, Papa dă exemple din artă: o simfonie muzicală, spune el, e formată din sunete precise. Muzicienii interpretează partituri bine definite, iar tempo-ul este stabilit de un singur dirijor.