Tribunalele din Rusia au avut pe rol peste 8000 de procese împotriva unor soldaţi de la debutul războiului rus de agresiune împotriva Ucrainei. În 2023, cel de-al doilea an de război, numărul lor a crescut de cinci ori, comparativ cu anul anterior. În fiecare lună sunt pronunţate aproximativ 700 de sentinţe, potrivit revistei online independente Mediazona din Rusia. În majoritatea cazurilor este vorba despre părăsirea fără permisiune a unei unităţi militare (88 la sută), mai rar este vorba despre neîndeplinirea unui ordin (şase la sută) şi despre dezertare (trei la sută).

În unele cazuri, tribunalele îi condamnă cu suspendare pe cei care şi-au părăsit fără permisiune unitatea militară, ceea ce permite armatei ruse să-i retrimită pe front pe cei condamnaţi, afirmă pentru DW Ivan Ciuviliaiev, membru al mişcării "Mergi prin Pădure" din Rusia, care îi sprijină pe dezertori. Potrivit lui, aproximativ 70 la sută din cei care s-au adresat anul acesta organizaţiei sale cerând ajutor sunt soldaţi cu contract.

"Practic fiecare dintre ei a fost silit într-un fel sau altul să semneze un contract. Există tot mai puţini bărbaţi mobilizaţi, fiindcă mulţi au murit deja. Cu toţii vor să fugă, fiindcă nu există decât două posibilităţi: ori mor, ori ajung în faţa tribunalului", a explicat activistul pentru drepturile omului.

Tortura este la ordinea zilei

În unele cazuri dezertorii se ascund în teritoriile ucrainene sub ocupaţie rusească, susţine Ciuviliaiev. Dar asta e periculos, fiindcă dacă sunt prinşi riscă să fie torturaţi (o metodă fiind aruncarea lor pe timp îndelungat într-o groapă adâncă sub cerul liber) şi să fie transportaţi din nou pe front. Metoda de tortură menționată este larg răspândită şi se aplică şi soldaţilor care au consumat prea mult alcool, celor care s-au certat cu comandanţii lor şi celor care şi-au părăsit unitatea militară fără încuviinţare. "Dar se întâmplă şi ca soldaţii care nu vor să lupte să fie duşi în pivniţele unor imobile părăsite, de exemplu şcoli sau spitale, şi să fie torturaţi acolo. După o lună petrecută într-o astfel de 'celulă' în condiţii inumane, eşti de acord cu absolut orice", a declarat Ciuviliaiev.

Între cei care vor să fugă de pe front sunt numeroşi răniţi. Vladimir (numele său complet este cunoscut de DW) s-a decis în regiunea ucraineană Doneţk, aflată sub ocupaţie rusă, pentru cea mai simplă posibilitate de dezertare cu ajutorul unui spital. În 2022 a fost încorporat în armata rusă, dar a refuzat să semneze un contract. Vladimir a ajuns în decurs de doi ani de mai multe ori la spital, fiindcă a fost rănit. Înainte de a fi obligat să se întoarcă iarăşi pe front, s-a decis să dezerteze. Dar a fost prins şi torturat într-o pivniţă. Rudele sale au aflat despre asta în anul 2024. Soţia sa relatează că, în cele din urmă, Vladimir a fost silit să semneze un contract cu armata rusă. În aprilie a fost trimis într-o brigadă de atac şi la scurt timp a fost ucis pe front.

Prin intermediul unui canal Telegram cu tema soldaţi mobilizaţi din aşa-numita "Republică Populară Doneţk", un alt dezertor şi-a povestit peripeţiile. "Ne-au dus într-o încăpere fără pat şi ferestre. Acolo se aflau pe nişte saltele umede bolnavi de HIV şi hepatită. Am fost nevoiţi să dormim pe jos", a relatat el. Şi el a povestit de tortură prin lovituri şi şocuri electrice. Celor care s-au declarat dispuşi să se înroleze într-o brigadă de atac li s-a promis o pedeapsă cu suspendare.

"Orori de neînchipuit"

Pe 24 februarie 2022, când a început invazia rusă în Ucraina, Mihail (nume fictiv) se afla deja în armată, unde-şi satisfăcea stagiul militar obligatoriu. "Nu ni s-a spus nimic, nu se prefigura o invazie la scară largă. Apoi toţi s-au gândit că totul va decurge repede", a povestit tânărul pentru DW.

Dar invazia rusă s-a lovit de rezistenţa dârză a ucrainenilor. În vara anului 2022, Mihail s-a decis după şase luni de stagiu militar să semneze un contract cu armata. Spune că l-au atras siguranţa socială oferită, un venit bun, o ipotecă pentru militari şi alte avantaje. Pentru experienţele care vor urma spune că s-a pregătit vizionând filme de război şi materiale video cu lupte reale. "Mi s-a părut că sunt pregătit pentru moarte, rănire şi alte pierderi. Dar în realitate nimic nu poate sugera ororile de neînchipuit ale războiului", a povestit el.

Misiuni pe front şi rănire

Pentru început, Mihail a fost detaşat la o brigadă de pe teritoriul Rusiei. Acolo i s-a promis că i se va da de lucru la faţa locului şi nu va fi trimis în zona de război. "Dimineaţa la lucru şi seara acasă" - aşa şi-a închipuit Mihail că vor sta lucrurile. Dar în septembrie 2023 a fost chemat surprinzător împreună cu unii camarazi într-o companie de cercetaşi, unde li s-a comunicat că vor fi trimişi "să execute unele misiuni". Au fost urcaţi într-un camion militar şi transportaţi în regiunea rusă Belgorod, aflată în apropierea graniţei cu Ucraina.

"Frontul de la Harkov încă nu fusese deschis", îşi aminteşte Mihail. Până în primăvară a plantat mine iar în iunie a traversat în sfârşit graniţa cu Ucraina. În timpul unui atac a fost rănit. La spital era un televizor mare unde nu se puteau urmări decât programe ale televiziunii ruse. "Acolo se spunea că totul decurge bine, că militari ucraineni au fost luaţi prizonieri în număr mare. Toţi cei din salon râdeau când auzeau asemenea prostii", a declarat el. Dintre bărbaţii cu care a stat în spital, Mihail spune că unul singur a regretat că s-a decis să slujească în armata rusă. Dar solda mare - aproximativ 200.000 de ruble, echivalentul a peste 2000 de euro - l-a atras pe bărbatul în vârstă de 40 de ani, tată a doi copii.

Şi în brigada lui Mihail au fost torturaţi cei care au refuzat să execute ordine. Şi ei au fost aruncaţi în groapă, au fost siliţi să care pe corp îmbrăcăminte şi echipament greu şi li s-au legat de picioare greutăţi sau roţi de camion.

Puţini îndrăznesc să dezerteze

Încrederea în promisiunea Kremlinului, aceea că Kievul va fi cucerit rapid, a fost între timp alungată de o altă convingere, explică Mihail. "Politicienii se vor aşeza la o masă şi se vor înţelege cumva, dar morţii nu se vor mai întoarce de la groapă", a spus el, adăugând: cu toate acestea majoritatea soldaţilor nu vor să dezerteze, mai ales cei care au familie. "Dacă ai 40 de ani, ai copii şi o locuinţă, atunci fuga într-o altă ţară este echivalentă cu moartea", a explicat Mihail. În plus, mulţi se tem că nu-şi vor mai revedea niciodată familiile.

Şi el îşi are părinţii în Rusia, dar ei au acceptat decizia sa de a dezerta. Iniţial au susţinut războiul împotriva Ucrainei, dar acum şi-au schimbat părerea după ce au aflat de la el situaţia reală de pe front.

Mihail, care a scăpat cu viaţă ca prin minune în repetate rânduri, îşi aminteşte că o dată s-a îndepărtat un pic de camarazii săi pentru a fuma o ţigară. În acel moment, în mijlocul lor a explodat un proiectil care i-a ucis pe loc. "Mai târziu a trebuit să le adun rămăşiţele pământeşti în saci de culoare neagră", îşi aminteşte el placid. Acest incident şi altele asemănătoare l-au determinat să dezerteze. S-a adresat mişcării "Mergi prin Pădure", care l-a ajutat să fugă din Rusia. A fost mai simplu decât se aşteptase, spune el. Acum Mihail îşi face planuri de viitor: "Vreau să mă stabilesc undeva în Costa Rica şi să lucrez în domeniul IT".