O femeie fără copii biologici candidează la cea mai înaltă funcție din Statele Unite, iar "în mod natural" această calitate va fi folosită împotriva ei, scrie jurnalista Nesrine Malik într-un articol de opinie publicat în The Guardian.

În scurta perioadă scursă de la lansarea candidaturii pentru nominalizarea Partidului Democrat la funcția de președinte al SUA, Kamala Harris a fost analizată și reanalizată în acest punct condiderat vulnerabil - lipsa copiilor. Avocatul conservator Will Chamberlain a scris pe X că Harris nu ar trebui să fie președinte, fiindcă "nu pielea ei e în joc". Candidatul republican la funcția de vicepreședinte al SUA, J.D. Vance, le-a numit pe Harris și pe alte politiciene democrate "o mulțime de doamne fără copii și cu pisici, sătule de viețile lor".

În alte comentarii Vance a spus că "mulți dintre liderii de stânga, și urăsc că trebuie să fiu atât de personal în legătură cu asta, dar sunt oameni fără copii care încearcă să le spele creierele copiilor noștri, ceea ce mă nedumerește și mă nemulțumește". Omul lui Trump a devenit atât de obsedat de această temă, încât vădește existența unui complex, notează autoarea.

Este o tendință foarte virulentă în Statele Unite, unde există o mișcare de dreapta care a făcut o fixație din reproducerea feminină, însă aceasta nu se manifestă doar peste Ocean. Andrea Leadsom, fost secretar economic al Trezoreriei din Marea Britanie, a spus în timpul alegerilor pentru stabilirea conducerii Partidului Conservator britanic: "Am copii care vor avea copii… care vor face parte din ceea ce va urma. Simt cu adevărat că a fi mamă înseamnă că ai o miză reală în viitorul țării, o miză tangibilă."

E o dovadă a repulsiei viscerale a politicului față de ideea că o femeie fără copil ar trebui să aibă o credibilitate, un statut.

O femeie fără copii e mai puțin vulnerabilă

Avem de-a face cu o tendință politică persistentă care pune sub semnul întrebării, în moduri subtile sau explicite, femeile fără copii, mai ales pe cele care cuteză să avanseze pe scena publică sau în sfera profesională. Și de fiecare dată când o astfel de problemă ajunge în spațiul public, femeile sunt surprinse și vor să fie lăsate în pace, să nu mai fie minuțios examinate despre cum au ajuns la decizia de a nu avea copii sau de ce sunt mulțumite că nu au.

În spatele acestor opinii se află incapacitatea de modă veche de a concepe femeia în afara maternității. Dar unul dintre motivele pentru care acest tradiționalism persistă în zone aparent moderne și progresiste este că femeile renunță la maternitate în societățile capitaliste, cu sprijinul redus acordat părinților, iar asta iscă întrebări despre condițiile lor economice inechitabile și nerecunoscute.

O femeie care nu are copii e mai puțin predispusă să fie captivă în zona casnică și să ajungă să-și extindă munca de îngrijire la rudele în vârstă sau la copiii altora. Ea nu poate fi o resursă care să suporte cariera, vulnerabilitățile, limitările de timp și cerințele sociale ale unui bărbat, subliniază autoarea.

Lipsa maternității creează un gol pentru acel serviciu "gratuit" de care depind societățile din ce în ce mai fixate în jurul familiilor nucleare și a drepturilor slab subvenționate. Cu alte cuvinte, maternitatea devine un adaos economic, un bun public, ceva despre care se vorbește de parcă femeile însele nu ar fi prezente. Datele privind scăderea natalității atrag comentarii precum cele ale lui Elon Musk care a scris că este "extrem de îngrijorător!!" ceea ce semnala Vance cu privire la Kamala Harris.

Un contract social colosal de nedrept

A nu avea copii se reduce, după părerea unor politicieni, la motivații totalmente personale – egoism, amăgirea cu promisiunea falsă a libertății, lipsa de valori și previziune, iresponsabilitate – mai degrabă decât la condiții externe: nevoia de îngrijire a copiilor la costuri accesibile, rețele de sprijin, contracte flexibile de lucru și riscul pierderilor financiare pe care maternitatea o provoacă frecvent, creând astfel o dependență față de parteneri. Acestea sunt chestiuni de ordin material care trebuie luate în considerare înainte de intrarea într-o stare din care nu există întoarcere: nașterea unui copil.

Este un discurs public dual, care ascunde faptul că multe femei au avut sarcini și avorturi, spontane sau nu. Unele extind maternitatea la diverși copii din viața lor și, precum Kamala Harris, au copii vitregi. Unele au devenit mame, dar nu într-un mod care să le facă fericite și au parte de regrete și depresie.

În plus, femeile trebuie să se descurce cu tot ceea ce implică maternitatea, cu toate realitățile profund personale, uluitoare, izolatoare și nerecunoscute ale acesteia, fiind în același timp supuse unor teorii și noțiuni publice necruțătoare care le sufocă.

Citiți articolul integral AICI.