Cum ar fi arătat România regelui Charles? (Spotmedia)
5 iunie 2023
Oare cum ar fi arătat România dacă ar fi fost condusă de oameni cu aceeași dragoste pentru ea și români ca regele Charles al III-lea? Un comentariu de Ioana Ene Dogioiu pentru Spotmedia.ro.
Publicitate
Este o întrebare pe care mi-am pus-o pentru prima dată ascultând și privind cu delectare discursul ținut de Majestatea Sa la Palatul Cotroceni. Apoi, privindu-l în interacțiunea cu sătenii din Valea Zălanului.
Sigur că o cuvântare poate fi corect întocmită, ca a președintelui Iohannis, sau chiar măiastru, dar este aproape imposibil să nu se simtă atunci când lipsește sentimentul din spatele cuvintelor, ca la președintele Iohannis. Iar la regele Charles al III-lea exact asta a fost cu adevărat impresionant: sentimentul autentic și cald pe care l-a transmis și care e extrem de greu de mimat. Iar dacă nu-l avea, nici măcar nu ar fi avut vreun motiv să-l mimeze.
Regele vede România și îi vede pe români cu mult mai frumoși decât o/ne vedem noi. Copleșiți de amărăciunea cotidiană, dezamăgiți și furioși, suntem mereu cu capsa pusă la limita nevrozei și înclinați să dăm vina pe țară pentru ceea ce trăim.
Nu pe noi, cei care am ales incompetenți, ticăloși, aroganți, misecuviniști, analfabeți, iresponsabili și am dat țara pe mâna lor.
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii - O viaţă în imagini
Jubileul celor 70 de ani de domnie ai Reginei Elisabeta a II-a a fost sărbătorit în iunie la Londra de peste un milion de oameni. Acum regina s-a stins din viaţă la Palatul Balmoral din Scoţia la vârsta de 96 de ani.
Imagine: Michael Ukas/Getty Images
Regatul Unit este îndoliat
"Doliul este preţul pe care îl plătim pentru iubire", a spus-o cândva chiar regina. Acum o lume este îndoliată la moartea Elisabetei a II-a, care a decedat pe 8 septembrie la vârsta de 96 de ani şi la capătul a peste 70 de ai de domnie pe tronul Regatului Unit.
Imagine: Michael Ukas/Getty Images
Regină la doar 25 de ani
Pe 6 februarie 1952 s-a stins din viaţă George al V-lea al Regatului Unit. Fiica sa, Elisabeta, în vârstă de 25 de ani, care se afla într-o călătorie în acel moment, a primit ştirea în momentul sosirii în Kenia. Timp pentru doliu n-a prea avut. Devenise automat regină. Încoronarea a avut, însă, loc abia aproape un an şi jumătate mai târziu, în iunie 1953 în Westminster Abbey.
Imagine: picture-alliance/dpa
Pregătiri pentru rolul de regină
Elizabeth Alexandra Mary s-a născut pe 21 aprilie 1926 la Londra, fiind primul copil al ducelui şi ducesei de York. După ce, în 1936, tatăl ei, George, a devenit rege, Elisabeta s-a pregătit continuu pentru preluarea, cândva, a acestui rol. Primul discurs, transmis de BBC, Elisabeta l-a rostit deja la vârsta de 14 ani, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Imagine: picture-alliance/United Archives/TopFoto
Regină şi mamă
În noiembrie 1947, Elisabeta s-a căsătorit cu prinţul Philip al Greciei, de origine germană, cu 5 ani mai în vârstă decât ea. Un an mai trâziu s-a născut primul lor fiu, Charles. Au urmat fiica, Anne, apoi doi ani mai târziu Andrew, în 1960, şi Edward, în 1964.
Imagine: picture-alliance/empics
Ani de domnie plini de schimbări
În 1953 Elisabeta a rostit primul ei discurs de Crăciun în calitate de regină. Părţi întregi din continentul african mai erau colonii britanice. Cu doar puţini ani în urmă, India îşi cucerise independenţa. Cancelar al Germaniei era la acea vreme Konrad Adenauer şi televiziunea în culori era încă un vis. În deceniile marcate de schimbări n-a existat decât o constantă: Her Majesty the Queen.
Imagine: picture-alliance/dpa
Regina inimilor?
Elisabeta a II-a a fost apreciată, respectată şi iubită de popor. Aşa ca în această fotografie, în mijlocul familiei, va rămâne în amintirea multora. Dar "regina inimilor" avea să fie altcineva.
Imagine: Reuters/T. Melville
Ani dificili
Pentru mulţi britanici Lady Diana, nora reginei, soţia prinţului moştenitor Charles, avea să fie considerată "regina inimilor". Căsnicia celor doi n-a funcţionat şi a fost destrămată oficial în 1995. Când, doi ani mai târziu, Diana a decedat în urma unui accident de maşină, reacţia distantă şi rece a reginei a stârnit multe critici.
Imagine: picture-alliance/dpa
Coroana presupune responsabilitate
Coroana poate fi şi o povară, deoarece ea presupune responsabilitate şi o viaţă întreagă fără sferă privată. Probleme de familie, divorţuri, decese, aventuri - toate acestea, Regina Elisabeta a ştiut să le gestioneze în felul ei tipic: riguros şi fără mari tensiuni. Britanicii au apreciat această trăsătură a reginei.
Imagine: picture-alliance/dpa
UK şi Commonwealth of Nations
Elisabeta a II-a a numit 12 bărbaţi şi 3 femei în funcţia de şefi de guvern. Ultima din acest şir de premieri a fost, cu scurt timp înaintea morţii, politiciana conservatoare Liz Truss. Elisabeta a deţinut ca regină un rol mai degrabă simbolic într-o monarhie constituţională. Până la sfârşit a condus şi Commonwealth of Nations, din care fac parte state precum Canada, India şi Australia.
Imagine: Jane Barlow/REUTERS
Farewell, my Queen!
Lumea îşi ia rămas bun de la Elisabeta a II-a, care a fost regină peste şapte decenii, mamă a patru copii, personalitate marcantă a Secolului XX şi a prezentului. Succesor la tron va fi fiul ei, Charles, până acum duce de Cornwall şi prinţ de Wales.
Imagine: Reuters/V. Jones
10 imagini1 | 10
Cu delicatețe și tandrețe, regele Charles ne-a amintit că țara e frumoasă și avem toate motivele să o iubim, că sunt atât de multe motive să o respectăm și să luptăm pentru “țara de glorii, țara de dor”, pentru limba noastră pe care o permitem siluită de toți repetenții de la conducere.
Iar lângă și în fața regelui, la palatul care a fost al Casei Regale în cea mai bună perioadă a României, ascultând (și înțelegând mă întreb ce) stăteau în general infractori neprinși sau nepedepsiți/ impostori/ forme fără fond/parveniți/politruci (unii autodefiniți ca atare) pe mâna cărora noi ne-am dat prin votul nostru naiv/iresponsabil/fără discernământ/interesat.
Inclusiv pentru că atunci când încă s-ar mai fi putut (nu mai cred că e cazul acum), am refuzat revenirea la monarhie, inclusiv dintr-o crasă lipsă de educație pe care clasa politică o cultivă și acum pentru a-și aduna ușor voturile.
Apoi, în Valea Zălanului, nu-mi amintesc să fi văzut vreodată nu doar o asemenea ușurință, grație a interacțiunii sociale, cu mai multă bunăvoință, smerenie chiar, și mai mult respect profund acordat fiecărui om și fiecărui dar primit.
Că era un borcan cu miere, o floare, un fel de mâncare tradițională, regele Charles și-a făcut timp să se oprească, să ceară detalii, s-a arătat la fel de uimit și încântat de parcă i-ar fi fost adusă mai știu eu ce nestemată. Fiecare om, oricât de simplu, s-a simțit egalul regelui, respectat și valorizat ca o ființă minunată și demnă de toată atenția.
Această disponibilitate totală pentru fiecare om, fiecare gest, această modestie caldă vin, desigur, și din propriul fel de a fi, dar și din multă educație în cel mai profund sens. O educație care presupune multă înțelegere a lumii, a propriului loc și rost în ea. Așa cum aroganța este dovada minții și culturii minimale. O educație a servirii, la care făcea mereu referire și regina Elisabeta a II-a.