La centrala atomică japoneză Fukushima Daiichi I, barele de combustibil din reactor produc căldură prin divizarea nucleului. În acest fel, apa din instalaţie este încălzită şi dirijată spre o turbină, care produce apoi curent electric. Apa răcită este pompată din nou în reactor, unde repetă procesul de încălzire.

Interiorul unui astfel de reactor este format din ţevi lungi, în care este introdus combustibilul nuclear. Acesta este alcătuit din uraniu îmbogăţit. Când uraniul este descompus, reacţia radioactivă generează cantităţi mari de energie, care duc la încălzirea apei. În acelaşi timp, sunt generaţi neutroni încărcaţi cu energie, care produc alte reacţii atomice în barele de combustibil învecinate.

Pentru a controla procesul, între barele de combustibil sunt plasate aşa-numite bare dirijabile, care preiau neutronii eliberaţi.

La o oprire a centralei nucleare, aceste bare de control pătrund în reactor. Se împiedică astfel noi divizări ale nucleului. Reactorul este răcit, dar nu destul de repede. Cu ajutorul curentului electric, pompele care dirijează traseul apei opresc acest circuit, pentru a răci şi mai mult sistemul.

În cazul unei pene de curent, situaţia devine critică. Presiunea şi temperatura în reactor continuă să crească. Când acest proces nu poate fi oprit, presiunea şi căldura pot avaria sau chiar distruge dispozitivul care adăposteşte combustibilul nuclear.

În acest stadiu, conţinutul radioactiv al combustibilului (uraniul şi elementele suplimentare din procesul de divizare, precum cesiul) ajunge în reactor şi se lasă la fundul acestuia. Acolo pot avea loc explozii atomice necontrolate, care sporesc la rândul lor presiunea şi cresc căldura.

În final, întregul reactor poate exploda, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu 25 de ani la Cernobâl, în Ucraina. Într-un asemenea scenariu, toate produsele radioactive din procesul nuclear sunt eliberate în atmosferă.

La Fukushima, circuitul apei, critic pentru securitatea instalaţiei, din cauza rolului său în răcirea reactorului, a fost avariat din cauza penei de curent provocate de cutremur. Nici al doilea sistem de securitate, generatoarele Diesel, nu a mai funcţionat. Răcirea nu a mai putut fi realizată decât prin baterii electrice, a caror performanţă este însă limitată.

În reactor a crescut temperatura apei şi a sporit şi presiunea. Pentru a împiedica o explozie, s-a încercat iniţial eliminarea aburilor uşor radioactivi în atmosfera, printr-un ventil.

Nici această acţiune nu a rezolvat însă problema. Dacă se va ajunge la topirea miezului radioactiv al centralei, deci la cea mai gravă formă de accident nuclear, oamenii din Japonia pot doar să spere că vântul va orienta norul radioactiv deasupra Oceanului Pacific.

Autori: Sybille Golte/Ovidiu Suciu
Redactor: Robert Schwartz