Ce ar trebui să se întâmple cu ultimul imperiu fascist, expansionist și colonialist? Să capituleze. Dar se poate? Evident. Dar numai dacă Vestul rămâne ferm pe poziție și nu abandonează Ucraina.

Ceea ce e departe de a fi sigur. Epuizată de un război în care subjugările ei din sudul și estul Ucrainei au costat-o (cu zeci de mii de militari uciși) mai mult decât își putea permite, Rusia încearcă să obțină înghețarea situației din Donbas și asigurarea cuceririlor ei teritoriale actuale prin agitație și propagandă în Occident. Căci ucrainenii nu sunt, clar, dispuși să cedeze înainte de a-și recupera teritoriile integral. Or, Putin mizează pe o viitoare refacere militară, pentru reluarea ostilităților când armata rusă își va fi completat efectivele și arsenalele.

Agenda propagandei ruse

În acest scop, fascistului de la Kremlin îi trebuie urgent o pauză de război. Și o victorie, fie și doar aparentă, în actualul conflict. Care să-l pună la adăpost de furia poporului său. Dar e un repaos pe care nu-l va putea obține de la decidenții din Kiev, a căror poziție e determinată de opțiunea unui popor hotărât să învingă și să pedepsească Rusia efectiv pentru crimele ei de război.

Ca atare, agitpropul rus se concentrează pe Europa și America, astfel încât să creeze un curent de opinie majoritar, care să ceară mai ales sistarea exporturilor de arme grele în Ucraina, precum și înghețarea actualului conflict.

”Armistițiu acum!” – exclamau recent rusofilii și putinofilii dintre intelectualii publici germani de stânga, într-o scrisoase deschisă menită să reconvertească rapid la pacifism și împăciuitorism Germania, G7 și NATO. Știau ei ce vrea Kremlinul.

Vrea o pauză, ca să nu fie obligat să decreteze mobilizarea generală. Care n-ar aduce mare lucru oștirii pline de pifani neinstruiți, recrutați de te miri unde, a unei țări invadatoare, având în față un potențial impresionant de militari ucraineni tot mai profesioniști și mai bine instruiți în Vest, din armata de aproape un milion de oameni sub arme a Kievului.

Libertatea sub atac

Dar ce vor stângiștii care-i țin isonul lui Putin și liderii lor politici? Nu le ajunge că reprezintă în Occident elita politică și culturală, că sunt la butoane, că dictează moral, politic, economic? Nu.

Vor să se vadă că dictează. În acest scop au nevoie de distrugerea lumii libere, burgheze, capitaliste, așa cum o știm. Pentru aceasta, ecologismul le oferă un arsenal ideologic perfect.

Ideea reducerii la zero a emisiilor de dioxid de carbon din rațiuni ecologice, pare în sine bună, dar omoară în fapt, dacă e impusă în ritm rapid, fără o revoluție tehnologică prealabilă, libertatea de mișcare a cetățenilor.

De pildă a femeilor. Azi, grație automobilului personal, femeile nu mai sunt la mâna nimănui dacă vor să circule, să-și facă în liniște cumpărăturile, să-și aprovizioneze mama bolnavă când se lasă întunericul, să-și viziteze prietenele scăldate în lacrimi ca să le ajute să-și depășească depresia, ori să hrănească seara pisica frățiorului locuind în celălalt capăt al orașului. Toate acestea în siguranța automobilului personal.

No more. Scumpirea exorbitantă a benzinei va reduce masiv și călătoriile personale cu avionul. Cuplată cu interdicția ideologică a fabricării de automobile cu motoare cu combustie internă, ea riscă să schimbe radical societățile occidentale, ucigând libertatea de mișcare a cetățeanului.

Or, pe libertatea lui (de conștiință, de credință, de expresie, de adunare și mișcare) este clădită societatea deschisă, după cum o numea Karl Popper, societatea burgheză, capitalistă, occidentală.

Toate libertățile ei sunt, în Vest, sub masiv atac de la stânga spectrului politic. Care a pus în lanțuri de pildă libertatea de opinie sub pretextul combaterii ”urii”. Care nu e clar de ce trebuie cenzurată orice ar fi, de vreme ce poate exprima un sentiment legitim (de ostilitate față de rău). Iar alteori e necesar să se poate exterioriza, pentru ca să poată fi combătută eficient, rațional și pașnic.

Libertatea conștiinței e sub atac pentru că mișcări totalitare, postmoderne, ca mișcarea ”woke” au decretat că nu e ok să fii în capul tău propriu ceea ce ești de la natură, dacă nu deții identitatea minoritară (religioasă, sexuală sau rasială) ad hoc politic convenabilă. La fel de puțin bine, ți se mai sugerează, e să spui și să crezi ce vrei (și e obiectiv adevărat și rațional), fiind musai aderarea oricui la militantism radical, egalitarist, rasist-antirasist, transgenderist. Iar libertatea de mișcare e pe ducă, pentru că-i reclamă moartea extremismul ecologist.

Cetățeanul, propaganda și adevărul despre scumpiri

Procentul celor care susțin în occident asemenea agende radicale este minuscul, desigur. Cum se pot ele, deci, impune? Grație influenței considerabile a elitelor cuturale, religioase și politice. Care sunt copios dominate de o subțire și restrânsă, dar fermă și voluntară elită progresistă de extremă stânga.

Așa se face, de pildă, că un candidat democrat moderat la președinția americană a ajuns, ca Biden, după accesul său la putere, să se plieze complet revendicărilor revoluționare ale aripii radicale, minoritare, a partidului democrat și să determine reducerea sensibilă a extracției și producției americane de hidrocarburi.

Iată, alături alți factori, ca neajunsurile regenerabilelor, reculurile de producție din timpul restricțiilor pandemice și creșterea masivă a cererii de energie la ieșirea din ele, ce a contribuit la creșterea masivă a prețului energiei mult înaintea izbucnirii războiului ruso-ucrainean. Cu toate acestea, Biden și liderii de stânga vesteuropeni, inclusiv Iohannis, se apără de acuza de management catastrofal și-și apără și ideologii și elitele progresiste pe care le reprezintă, atribuind, mincinos, întreaga vină pentru scumpirea energiei pe Rusia și pe războiul ei din Ucraina.

Care, să ne-nțelegem, a contribuit de asemenea, substanțial, la scumpirea energiei. Și la amplificarea pericolelor și neajunsurilor provocate de întreruperea lanțurilor de aprovizionare, de stagflație, de penuria de materii prime, de riscul sporit al foametei în lume.

Dar e prea mult să li se ceară maselor să înțeleagă complexitatea unei situații economice tot mai greu de lămurit și tot mai dureroase pentru omul de rând, pe care liderii politici împinși din spate de propaganda ecologistă, o simplifică abuziv, din prostie, sau din ticăloasă apologie a ideologiei care i-a adus la putere și a creat problema.

În fața tuturor acestor provocări, oare cum va reacționa cetățeanul de pe cele două maluri ale Atlanticului, care se vede prins între două propagande stimulându-se și promovându-se reciproc?

Va înclina, desigur, naturaliter, să adere la explicația falsă furnizată de elite. Pentru că e simplă. Sau simplistă. Pretinde că de vină pentru că omul plătește prea mult la pompa de benzină ar fi Putin. Și războiul. Ce-i de făcut? Să-l oprim. Cum? Punând capăt livrărilor de arme pentru apărătorii Ucrainei.

Lech Walesa, dezmembrarea Rusiei și propaganda lui Putin

Or, în acest fel, agresorul (care vrea și el distrugerea Vestului, cu tot cu valorile la care a aderat Ucraina) e răsplătit, în loc să se întărească libertatea detestată de regimul Putin. Și în loc să se reedifice ordinea și securitatea globală prin ”dezmembrarea Rusiei”, în urma unei ”revolte a popoarelor anexate” de ea, cum a cerut mai nou Lech Walesa, fostul preşedinte al Poloniei.

Căci, potrivit fondatorului Solidarităţii, (primul sindicat liber din lumea comunistă, care, împreună cu reînarmarea SUA și a NATO, hotărâte de fostul președinte american Ronald Reagan, au pus în genunchi, acum trei decenii, imperiul sovietic), ”Rusia trebuie eliberată”. Fiindcă și ”dacă Ucraina va învinge în acest război, se poate ca peste cinci ani să ne aflăm într-o situaţie identică, iar într-un deceniu să vedem un alt Putin ridicându-se”, a avertizat el, pe drept.

Am reliefat de mult că, în interesul restabilirii păcii și ordinii mondiale, e nevoie ca Moscova să capituleze. Argumentul avansat e clar. Dacă Rusia nu pierde vizibil acest război (astfel încât se să fie obligată să se regenereze din temelii, ca Germania sau Japonia postbelică) nu e clar ce se va întâmpla cu următoarea generație revanșistă, revizionistă și nedescurajată, înstăpânită la Kremlin. Și cu cât mai mare va fi pericolul în condițiile unei viitoare revoluții tehnologice.

Iată de ce propunerea liderului primului sindicat independent din epoca în care Varșovia mai părea la cheremul Uniunii Sovietice, imperiul lui Stalin, după care plânge Putin în timp ce încearcă să-l refacă, e net mai lucidă decât apologia pro domo și politicile multor actuali șefi de stat și de guvern apuseni și europeni.

Dar dezideratul desființării unui imperiu fascist se lovește cap în cap cu tema agitpropului rusesc, care pretinde că Ucraina (și alianța NATO) ar fi fost înfrânte, iar continuarea războiului ”până la ultimul ucrainean”, cum s-a exprimat Putin însuși, textual, în linie cu propria sa propagandă, ar reprezenta deopotrivă o cruzime și un țel futil, prea costisitor pentru bietul cetățean occidental. Rezultă că Vestul ar trebui să-i forțeze lui Zelenski mâna, să accepte un acord oneros.

Pentru americanul de rând, Zelenski, onest vorbind, nu contează mai deloc în raport cu familia lui și cu golirea buzunarului său împovărat din greu de inflație, la pompa din benzinărie. În fața Ucrainei s-a mai ivit o amenințare majoră. Alianța informală dintre ideologii fasciști, propagandiștii putiniști și extremiștii ecologiști.