"Am avut cu adevărat noroc!", spune Jan Heymans, locuitor al satului Neer din Olanda. "Noul dig a fost finalizat cu doar câteva luni în urmă. Fără el totul ar fi fost aici inundat." Zidul de protecţie cu porţi masive de oţel şi geamuri cu o grosime de 10 centimetri a rezistat în faţa cantităţilor enorme de apă deversate din Germania şi Belgia în râul Maas, transformându-l într-un fluviu. A fost cât pe ce. Puţin mai lipsea şi apele săltau dincolo de parapet.

Proiectul Delta

Noile ziduri şi diguri de-a lungul râului din sudul Olandei fac parte din proiectul Delta, care organizează drenarea apei în statul de pe coasta Mării Nordului. După inundaţiile devastatoare din anii 1990, Asociaţia Hidrologică din provincia olandeză sudică Limburg a demarat un program ambiţios de construcţii pentru a feri de noi inundaţii sute de mii de locuitori.

Proiectul îşi propune în principal să aloce spaţii mai largi râurilor Maas, Rour şi fluviului Rin, a explicat Jos Teeuwen, şeful Administraţiei Hidrologice din provincia Limburg. În acest scop au fost amenajate zone inundabile mai vaste. "Acolo nu există case, nu există fabrici şi nicio infrastructură importantă cum ar fi căile ferate, ci numai câmpuri şi păşuni. În ultimii ani a trebuit să-i strămutăm pe unii oameni şi să le demolăm casele." Râul Maas este flancat pe ambele maluri cu zone inundabile şi păşuni. Cu cât are râul mai mult spaţiu la dispoziţie, cu atât sunt mai reduse curentul şi nivelul apei. Astfel, nici digurile nu trebuie să fie prea înalte", a explicat Jos Teeuwen.

Este foarte mândru de zidul de protecţie împotriva inundaţiilor din Neer, pe care îl numeşte "linie de apărare". Zidul este dotat cu porţi inovative care se închid din cauza presiunii pe măsură ce creşte nivelul apei. Părţi din linia de apărare sunt construite din sticlă blindată, astfel încât localnicii să poată vedea totuşi râul. "Olanda este ţara apelor", spune Jos Teeuwen. "Atâtea râuri îşi au revărsarea aici încât suntem siliţi să construim şi investim continuu."

"Nu te poţi feri de aşa ceva"

Orăşelul Valkenburg, situat pe Maas la 50 de kilometri în amonte, a fost totuşi inundat luna aceasta. Prin centrul orăşelului medieval curge pârâul Geul, foarte liniştit în mod normal, dar care a acumulat apa ploilor diluviene abătute asupra dealurilor din împrejurimi. Yvonne, o localnică, ne-a povestit că "apa nu a urcat niciodată atât de sus. A luat tot ce a întâlnit în cale. Obiecte care îmi aduceau aminte de părinţi, covoarele persane, mobila, totul."

Şi Jan Laumen a fost afectat de inundaţii. În răstimp de o jumătate de oră parterul casei sale aflate pe malul pârâului Geul a fost inundat, povesteşte el, în timp ce încearcă să-şi cureţe de nămol cu furtunul de apă lucrurile pe care a reuşit să le recupereze. "A plouat cu găleata. Nu te poţi feri de aşa ceva", spune Laumen. Valkenburg se află într-o vale. Spre deosebire de Maas, apa pârâului Geul nu se poate întinde pe suprafeţe inundabile amenajate special. De aceea torentul devine extrem de puternic.

Geul a distrus multe poduri în Valkenburg, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată până acum. "Avem ploi mult mai abundente decât acum 50 de ani", afirmă Peter Glas, directorul proiectului Delta, care inspectează pagubele produse de viitură la faţa locului. "Poate că nu s-au luat toate măsurile de precauţie", admite el. "Dar ce s-a petrecut aici a fost atât de extrem, încât nu putea fi evitat, pur şi simplu." Întrebarea care se pune acum este cum poate fi evitat ceva similar pe viitor. Desigur, se impun încercări de stopare a schimbărilor climatice, dar trebuie reflectat şi la măsuri suplimentare şi eficiente, crede Glas, care poartă titlul de "Comisar Delta". El este responsabil pentru protecţia împotriva inundaţiilor la nivelul întregii Olande. Între aceste măsuri se poate număra şi strămutarea unor localnici şi noi metode de reconstrucţie. "Transmit atât autorităţilor naţionale cât şi celor locale că trebuie să ne adaptăm mai bine. Nu este vorba aici de ceva trecător."

Câmpia este un avantaj

În ciuda inundaţiilor de pe Geul, situaţia din Olanda nu poate fi comparată cu cea din Germania sau Belgia, unde râurile au pustiit văi înguste din regiunea Eifel sau Ahr. Olanda are noroc fiindcă practic nu are munţi şi dealuri, explică Jos Teeuwen. Când un pârâu din Eifel acumulează brusc de o sută de ori mai multă apă decât în mod normal, el se transformă într-un torent cu forţă năvalnică şi diametru restrâns.

"Dacă există munţi în apropiere, este foarte greu de controlat. Apa creşte în interval de câteva ore. Aici la Maas ajunge peste o zi sau două. În acest interval de timp viteza curentului scade şi noi putem să estimăm ce ne aşteaptă. Avem noroc că aici relieful este plat, este câmpie. Acesta este avantajul nostru", a subliniat Jos Teeuwen.

Proiectul Delta este menit să împiedice inundaţiile grave care au loc teoretic în Olanda o dată la 250 de ani. Hidrologii planifică pe Maas şi Rour construcţii şi măsuri de protecţie pentru următorii 50-100 de ani. Dar nu se ştie ce efecte reale vor avea schimbările climatice şi ridicarea nivelului mărilor, avertizează Peter Glas.

Şi oricât de grave ar fi inundaţiile nu trebuie scăpat din vedere contrariul. Şi perioadele de secetă devin tot mai îndelungate şi mai extreme. Asigurarea necesarului de apă în vreme de secetă va fi pe viitor o componentă la fel de importantă a proiectului Delta.