Săptămâni la rând, aliaţii occidentali au sporit fără întrerupere presiunile asupra guvernului federal. Acum, Berlinul a anunţat că va livra 14 tancuri de tip Leopard 2, pentru a contracara atacurile armatei ruse. Decizia reprezintă pentru Germania o schimbare de paradigmă, după ce politicienii au refuzat o lungă perioadă de timp să livreze armament greu Ucrainei.

În ciuda ezitărilor iniţiale, de la debutul conflictului, din luna februarie a anului trecut, Germania a sprijinit din plin armata ucraineană. Cifrele publicate de Institutul pentru Economie Mondială din Kiel arată că până în luna noiembrie a anului trecut, Germania promisese ajutor în valoare de 2,3 miliarde de euro.

Dar cum finanţează Germania şi aliaţii săi armele promise Ucrainei? Mijloacele atât pentru armament cât şi finanţarea propriu-zisă provin din diverse surse.

Livrări din stocurile Bundeswehr

O parte din echipamentele militare, trimise din Germania către Ucraina, provin din stocurile armatei federale, Bundeswehr. Potrivit Institutului pentru Studii Strategice de la Londra, Bundeswehr are în dotare nu mai puţin de 300 de tancuri de luptă de tip Leopard 2.

Guvernul german a publicat o listă cu ajutoarele acordate Kievului.Printre acestea se numără cinci sisteme de apărare antirachetă MARS II cu muniţia aferentă, 14 blindate de artilerie 2000 (într-un proiect comun cu Olanda), 22 de milioane de cartuşe de muniţie pentru armament mic şi 14.000 de saci de dormit.

Comenzi finanţate din fonduri publice

În niciun alt stat european, industria de armament nu este atât de importantă precum în Germania. Anul trecut, guvernul federal a investit 2 miliarde de euro în ajutorul militar pentru statele partenere, care pot fi sprijinite în caz de criză, dar de care profită în acest moment Ucraina. Cu aceşti bani se poate comanda echipament militar la producătorii germani, urmând ca armamentul şi muniţia să ajungă în Ucraina.

Pentru anul în curs, Germania a stabilit alocarea a 2,3 miliarde de euro pentru ajutorul de înarmare. Cea mai mare parte a armamentului urmează să ajungă în Ucraina. Pe termen scurt, 107 vehicule de apărare a graniţelor vor fi finanţate din acest fond.

Fonduri europene pentru arme letale şi non-letale

La puţin timp după ce anul trecut Rusia declanşa ofensiva militară în Ucraina, UE anunţa luarea unei decizii istorice: sprijinirea financiară a Ucrainei din relativ nou-înfiinţatul fond EFF. În premieră, s-a folosit o astfel de finanţare pentru a livra arme letale unui stat terţ.

De atunci, UE a alocat aproape 3,6 miliarde de euro din fondurile colective, pentru a finanţa atât arme letale, cât şi neletale. Volumul contribuţiei statelor la fondul EFF se stabileşte în funcţie de performanţele economice ale membrilor. Germania, cu cel mai mare PIB din UE, are şi cea mai mare cotă de participare la acest fond european. 

EFF poate returna statelor membre şi o parte din fondurile pe care le-au alocat direct Ucrainei. Polonia, de exemplu, este unul din cei mai mari susţinători militari ai Ucrainei şi a anunţat deja că va solicita ajutor financiar european pentru a acoperi costurile pentru tancurile de tip Leopard 2, pe care le livrează Ucrainei.

Soluţia preferată de Berlin: "schimbul de inele"

Anunţul referitor la livrarea de tancuri de tip Leopard 2 către Ucraina reprezintă o schimbare de paradigmă în atitudinea Germaniei faţă de conflictul provocat de Rusia. Înainte, guvernanţii preferaseră aşa-numitul "schimb de inele". Germania a livrat tancuri de luptă şi alt echipament militar greu nu direct Ucrainei, ci statelor partenere membre în NATO. Iar aceste state au livrat arme din propriile stocuri, mai vechi, Ucrainei.

Moştenirea celui de-al Doilea Război Mondial se regăseşte şi în chestiunea livrării directe de armament din Germania către Ucraina. Prin acest "schimb de inele" Germania a reuşit să evite teme controversate şi să dea totuşi dovadă de solidaritate. În acelaşi timp, Berlinul a contribuit la modernizarea statelor NATO. 

Rezultatele acestui model complicat nu sunt satisfăcătoare până acum. Polonia a avut mai multe comentarii critice, în timp ce pentru alte state comunitare precum Cehia, Slovacia şi Slovenia, "schimbul de inele" a funcţionat mulţumitor.