Scenariul pe care prim-ministrul l-ar fi vrut era acela al blamarii opozitiei, pentru manipularea politica a protestelor si a tragediei Alexandrei.

In sedinta CEx de dupa ziua in care am aflat cu totii ca a durat 19 ore ca Politia sa ajunga (prea tarziu) la o fata sechestrata, Viorica Dancila s-a declarat mahnita, spun surse politice, ca social-democratii nu au facut mai mult zgomot, lasand-o astfel sa se expuna singura in fata furiei populare.

Care a fost strategia, inca din primul moment? Intelegand potentialul simbolic al "cazului Caracal", guvernul PSD/ALDE a pus la cale o strategie care sa-l puna la adapost, daca nu chiar sa iasa basma curata sau macar sa imprastie suficient zgomot si teme colaterale.

Au fost doua linii de atac, una politica, in stilul consacrat de cuplul Dragnea&Tariceanu, si alta administrativa, etapizata, coordonata de guvern.

I. Cazul de la Caracal e o lucratura antiPSD. O lucratura a serviciilor. Acest scenariu s-a auzit chiar in CEx: tragedia de la Caracal ar fi, de fapt, o opera a serviciilor, care urmaresc distrugerea totala a partidului.

E o derivare din teoriile statului paralel si ale "binomului" si care nu a fost aruncata pe piata fara un scop. In sine, e o teza gogonata, putin credibila la nivel larg si nepotrivita atunci cand vrea sa acopere o drama in desfasurare, cu concursul autoritatilor statului. Ea a avut insa menirea de a sadi indoiala si de a fertiliza terenul pentru neincredere, conspiratii si suspiciuni.

Intr-o forma mai discreta a preluat-o si Viorica Dancila, din postura de prim-ministru, atunci cand a anuntat ca una dintre cauzele care au facut posibila tragedia de la Caracal este obsesia pentu anticoruptie.

Altfel spus, daca nu s-ar fi alergat atat dupa marii corupti din politica, spune Dancila, DIICOT si-ar fi facut treaba inca din luna aprilie, cand a disparut Luiza, iar Alexandra ar fi fost in viata.

Daca DNA (jumatatea "binomului") nu ar fi avut aceasta obsesie a marilor spagi care au distrus spitalele, si sa ne amintim doar cazul Duicu, de la Mehedinti, Serviciul 112 ar fi avut angajati mai bine pregatiti, care ar fi salvat-o pe Alexandra.

Sau politisti a caror meserie sa fie mai mult decat imbracarea unei uniforme si care sa fi inteles ca, atunci cand o fata de 14 ani apare pe strada plina de sange si in stare de soc, cel mai probabil e victima unui abuz si trebuie imediat ajutata.

Sau angajati la Directiile de Protectie a Copilului care sa nu-si permita un cinism de cea mai slaba calitate intelectuala si care, in loc sa protejeze o fata de 14 ani, o pun la zidul rusinii, ca s-a plans dupa o partida de sex consimtit, care a mai si adus-o in stare hemoragica periculoasa pentru viata.

Viorica Dancila foloseste aici o tehnica a retoricii rasturnate, care urmareste sa scoata din naratiunea grozaviei de la Caracal coruptia drept cauza. Altfel spus, sa scoata din ecuatie "Coruptia ucide", contra-mesajul esential la guvernarea PSD/ALDE.

Nu coruptia, spune Viorica Dancila, ci anticoruptia nu ne-au lasat sa prindem un criminal atroce, desi un copil de 15 ani ne-a spus ce face si unde il putem gasi.

E un mesaj parsiv, dar si periculos, pentru ca anunta ca guvernul PSD/ALDE nu va renunta la slabirea luptei anticoruptie, in numele luptei contra criminalilor care ne ucid copiii.

In fond, cine nu l-ar prefera pe Dragnea liber, dar pe Alexandra in viata, nu-i asa? Cine nu ar prefera un corupt la putere decat un copil violat si ucis?

Sigur, multi dintre noi stiu ca, fara coruptii de la putere, institutiile statului nu ar fi capusate de impostura doctoratelor plagiate pe banda rulanta, de fiii si nepotii celor cu influenta si acces la resurse, de cultura de trib care face posibila acea lipsa cronica de empatie pe care am vazut-o cu totii la politistii din Galati, inexpresivi in masina in fata careia o fata de 14 ani se prabusea la pamant, de durere si spaima.

Fara coruptii de la putere, spitalele ar avea aparatura medicala performanta si pacientii ar beneficia de tratamente imediate, nu de plimbari printre sectii.

Stim cu totii unde duce coruptia si cate vieti a luat de langa noi. Dar nu pentru noi a pus la cale PSD-ul condus de Viorica Dancila acest scenariu al "lucraturii".

Pe terenul fertilizat de aceste mesaje, s-au inmultit apoi indoielile, conspiratiile si neincrederea generalizata in autoritate, creandu-se un climat de tensiune si isterie sociala numai bun pentru minciuni, propaganda si provocari.

II. Strategia compromiterii celorlalti. Guvernul Dancila isi face treaba si pedepseste vinovatii, in vreme ce presedintele Iohannis si opozitia politizeaza tragedia de la Caracal si protestul din 10 august. Aceasta linie strategica a fost din capul locului pusa in scena, dar ea a avut nevoie, pe traseu, de ajustari si sacrificii suplimentare.

Doi ministri sacrificati - nu cu aceeasi greutate si nu cu acelasi folos - si cateva demiteri sunt costurile pe care guvernul PSD si le-a asumat, pentru a se salva el insusi si pentru a o transforma pe Dancila intr-un lider care poate gestiona resurse si poate fi candidat pentru presedintie.

Demiterile au fost anuntate personal de Viorica Dancila, asa cum tot personal prim-ministrul a transmis mesaje directe catre cei doi contracandidati in alegerile prezidentiale, Dan Barna si Klaus Iohannis.

Intrata in cursa pentru Cotroceni cu a treia sansa, Viorica Dancila a incercat astfel sa se plaseze la acelasi nivel politic si cultural cu ceilalti doi.

Insistenta cu care premierul a vorbit insa despre nepolitizare a avut si o bataie mai lunga - 10 august, o zi in care nu doar crimele de la Caracal vor fi amintite, ci si crima de acum un an, cand unul dintre protestatari a murit in urma inhalarii gazelor lacrimogene pe care Jandarmeria le-a folosit fara discernamant si dupa un scenariu inca nelamurit.

Guvernul PSD/ALDE, care o avea in 10 august 2018 tot pe Viorica Dancila prim-ministru, incearca sa serveasca "multimii", asa cum spune manualul, cat mai multi tapi ispasitori - seful politiei, ministrul Moga, Ecaterina Andronescu (a carei sacrificare i-a adus Vioricai Dancila o mare satisfactie, ca bonus), seful jandarmeriei, cand, de fapt, lucrurile sunt mult mai simple.

Regula de manual a acestei strategii spune ca tapul ispasitor trebuie sa fie proportional cu paguba.

Asta inseamna ca singura demisie care ar domoli cu adevarat tensiunile este aceea a Vioricai Dancila si abia asta ar insemna ca guvernul sa isi faca treaba, sa nu politizeze niciuna dintre atrocitati si sa lase interesul public sa prevaleze.

Mesajele care vin dinspre guvern si PSD ne arata insa ca se pregatesc pentru un 10 august 2019, pe care se straduiesc sa il minimalizeze, aruncandu-l in zona de politizare, in vreme ce ei, guvernantii, isi vad de treaba.

De treaba si-au vazut si politistii de la Galati, asteptand sa intervina in cazuri seriose, nu intr-un abuz asupra unei fete de 14 ani.

Daca guvernul Dancila este astazi la putere, la un an dupa 10 august, asta nu se datoreaza nici vreunei reusite administrative si nici lasitatii sociale, asa cum uneori sa grabim sa acuzam, ci degradarii profunde a institutiilor, care nu se rezolva cu o remaniere ori un nou guvern, ci cu o reconstructie pentru cateva decenii, pe care nu stim inca de unde si cine sa o inceapa.

Iar daca strategia minimalizarii protestelor nu va functiona - si nu are sanse sa functioneze - guvernul pregateste un plan B, care contine recompensarea unui personaj-cheie in reprimarea din 10 august 2018.

AICI cititi articolul itegral pe Ziare.com