Până în orele dimineții s-a dansat, cântat, mâncat și băut. Micii au fost, cum era de așteptat, cei mai căutați (s-au consumat în jur de 50 de kg, alături de peste o sută de cotlete și mai multe kilograme de cârnați). Și nu doar pentru copii la mare căutare au fost prăjiturile de casă săsești. Iar vremea a fost și ea la înălțime.

Că sașii transilvăneni au reușit să-și păstreze identitatea în cei peste 800 de ani petrecuți în Transilvania și mai târziu, după strămutarea lor în Germania, împrăștiați în toate zările, se datorează fără îndoială menținerii vii a obiceiurilor străvechi, a portului, dansurilor, cântecelor populare, a sărbătorilor religioase și câmpenești. Una dintre aceste sărbători, care, la început de vară, în jurul zilei nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Sfinților Petru și Pavel, îi reunește pe cei mai mici și pe cei mai vârstnici dintre localnici este Sărbătoarea Coranei, în germană Kronenfest, prima atestare documentară datând din anul 1764. Se confecționează o frumoasă și bogată coroană din flori și crenguțe, care este plasată în vârful unui trunchi înalt. De acesta este legată o găleată plină cu dulciuri pentru copii. După ce, cu mic cu mare s-a dansat în jurul Coroanei, găletușa este golită spre bucuria copiilor, care adună acadelele căzute în iarbă. Evenimentul este un prilej de a se întâlni, a dansa și cânta, de a îmbrăca hainele portului popular din zonele de origine din Ardeal, de a petrece cu bucate și băuturi tradiționale.

Din trecut în prezent

Dacă în trecut, asemenea serbări aveau loc în fiecare sat cu populație săsească, astăzi se mai organizează în doar câteva locuri din România. Cu atât mai mult însă în afară, acolo unde sașii s-au stabilit în mare majoritate între timp. În curtea casei parohiale din Hünger (regiune a orașului Wermelskirchen, în landul Renania de Nord-Vestfalia)), s-a organizat, cu mare succes, deja pentru a patra oară acest Kronenfest. Ideea îi aparține paraclisierului Bisericii Evanghelice din Hünger, Georg Depner, care trăiește de aproape 27 de ani în Germania: „În copilăria mea se organiza în fiecare sat săsesc o Sărbătoare a Coroanei. Îmi aduc aminte cum în satul meu, Ticușu Vechi (în germană Deutsch Tekes) se petrecea pe o pajiște frumoasă a unui mare parc. Acolo se și întâlneau tinerii în fiecare duminică. După slujba de la biserică se mergea acasă, se mânca de prânz, iar apoi tinerii se adunau în acel parc, stateau de vorbă, se distrau, cântau. Sigur că nu era tocmai pe placul autorităților comuniste. După 1972 a trebuit să ne căutăm un alt loc și am serbat Kronenfest într-un spațiu mai mic, mai ascuns, în spatele Bisericii. În locul parcului a fost ridicată o clădire".

Și astăzi? „Astăzi nu mai trăiesc decât trei sași în satul meu natal. Dar avem încă un preot evanghelic, un sas plecat și el în Germania, dar care între timp s-a reîntors. Încă au loc slujbe la biserică. Interesant e că avem și o familie din Germania, nu sași plecați, care s-a stabilit în sat și a închiriat casa parohială pe termen lung.

De ce este important să se păstreze vie tradiția?

Georg Depner: „Așa am învățat de mici. Cand am ajuns, noi sașii, în Germania, am fost mai întâi preocupați să ne găsim un loc unde să ne așezăm, să găsim de lucru, să ne facem un rost. Pe urmă, cu timpul, am început să formăm asociații ale sașilor transilvăneni în diferite zone ale Germaniei. E un mijloc de comunicare. Ne întâlnim în mod regulat, organizăm evenimente de genul celui de acum, dansăm dansurile noastre populare, îmbrăcați în portul locului sau cântăm în cor.“

Depner face parte din asociația sașilor transilvăneni din regiunea Wuppertal (unde trăiesc peste 1000 de saşi), al cărei președinte e, din 2014, Wilhem Funk, originar din Hașag, în germană Haschagen, din județul Sibiu. „Asociația noastră este una dintre cele mai vechi ale sașilor din landul Renania de Nord-Vestfalia, înființată în 1952. Am refăcut grupul de dans popular și corul Saxonia. Totodată am început să readucem la viață multe din vechile noastre obiceiuri. Astfel principalele evenimente încep primăvara cu marele Fasching (carnavalul), Tanz in den Mai (dansul la început de mai), urmează Kronenfest, apoi o petrecere cu grătar la iarbă verde (Grillfest) și Kathreinenball (prin tradiție ultima serbare înainte de Advent, n. red.). Aceste obiceiuri sunt parte a istoriei noastre, a sașilor din Transilvania. Aici, în Germania ne-am integrat, dar tradițiile noastre străvechi ne mențin uniți. Și apoi, de la o vârstă încolo, ținutul din care te tragi devine parcă tot mai prezent, mai important. De aceea păstrăm tradiția".

Wilhelm Funk mi-a explicat că unul din obiectivele asociației este să-i atragă și pe tineri, dintre care cei mai mulți sunt născuți în Germania. Aceasta, a dăugat el, va funcționa doar dacă se reușește integrarea trecutului în prezent. Un țel în bună parte atins, căci la Sărbătoarea Coroanei am putut vedea mulți tineri și copii, mândrii să poarte straiele tradiționale și să danseze pe melodiile populare săsești. Alicia, în vârstă de aproape nouă ani, mi-a povestit că se bucură să facă parte alături de mama ei din grupul de dansuri populare săsești al asociației din Wuppertal. În cadrul asociației, Elli Funk, mama Aliciei, se ocupă de activitatea legată de familie și spune, cu mare bucurie, că sunt reuniți sași din patru generații. „Suntem ca o mare familie. E un sentiment foarte frumos.“

Acasă în lume, cu inima în Transilvania

Și ea, ca mulți dintre cei cu care am stat de vorbă la Hünger, abia așteaptă să plece la Sibiu, la întâlnirea sașilor transilvăneni (Sachsentreffen), cea mai mare întrunire de acest gen. Sunt așteptați peste 10.000 de sași. Aceste întâlniri sunt organizate de Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania, începând din 1991, în fiecare a treia sâmbătă din luna septembrie. Anul acesta evenimentele oficiale se desfășoară sub motto-ul semnificativ „Acasă în lume, cu inima în Transilvania” pe durata a trei zile, între 4 și 6 august la Sibiu și împrejurimi. Mulți sași folosesc prilejul pentru a-și vizita locurile natale și, după cum îmi spune cu entuziasm Elli Funk, pentru a se reîntâlni cu foști vecini, prieteni, rude, colegi de școală. „Cu unii nu mai am contact decât pe Facebook, acum îi pot revedea. Abia aștept.“ Ea este originară din Cristian, în germană Großau, o comună cu una dintre cele mai frumoase biserici fortificate, ridicate de sașii transilvăneni ca loc de refugiu și apărare în fața invaziilor turcești, și vizitează an de an România. 

Și Georg Depner speră să reîntâlnească cu această ocazie mulți dintre cei cu care a copilărit și și-a petrecut anii tinereții. E cu totul altceva să-i revezi pe foștii prieteni și vecini în locul în care te-ai născut, decât ca de obicei în Germania, la Dinkelsbühl, unde se reunesc sașii an de an de Rusalii. În satul său natal va fi organizat și un mare bal. Alții își doresc chiar mai mult decât atât, cum e fotograful sas Klaus Holztröger, stabilit la Aachen, după ce a părăsit România în 1982. El ar vrea să retrăiască ceva ce l-a încântat în copilărie: să-și “părăsească zona de confort și să doarmă într-o șură în fân“.

Cheia succesului: conservarea propriei moșteniri culturale

La Sărbătoarea Coroanei a fost prezent și prim-viceprimarul orașului Wermelskirchen, Stefan Leßenich, care a lăudat activitatea „impresionantă” de peste 60 de ani a sașilor transilvăneni din regiune, „promovând prietenia dintre națiuni și apropierea dintre vestul și estul Europei. Cheia succesului rezidă tocmai în conservarea propriei moșteniri culturale. Ei înțeleg adevăratul sens al culturii: ca punte între generații, ca punte între oameni.“ Politicianul creștin-democrat a mai apreciat modul exemplar în care sașii transilvăneni s-au integrat, după strămutarea lor în Germania, păstrându-și tradițiile, dar deschizându-se și pentru ce e nou. Leßenich a mai amintit și de istoria sașilor, care își trag, în bună parte, rădăcinile de aici, din Renania, pentru a reveni, iată, după exodul lor din România. „Aici au găsit o nouă patrie și și-au regăsit-o totodată pe cea veche.“

Și preoeasa luterană a Bisericii Evanghelice Hünger, Almuth Conrad, a făcut referire, în slujba care a precedat petrecerea, la istoria etnicilor germani din România, pornind de la povestea lui Iosif din Vechiul Testament. Datorită originii lor, sașii au avut și parte de persecuții în România comunistă, așa cum nici la sosirea lor în Germania nu au fost tocmai primiți cu brațele deschise, uneori priviți de sus și tratați ca nefiind germani. „E o bucurie să vezi că nimic nu le-a știrbit voința de a fi împreună și de a păstra ce e frumos și i-a legat de-a lungul secolelor."

Impresionați de modul în care sașii au rămas uniți și știu să se bucure de tradițiile care îi leagă au fost și doi tineri români, originari din Ardeal, Raisa și Bogdan Beu. „Nu cunoșteam această Sărbătoare a Coroanei, din păcate. Am fost uimiți de felul în care saşii păstrează vii aceste obiceiuri. Cu siguranță venim și anul viitor". Și organistul bisericii, Jan Crummenerl, e bucuros să cânte la orgă în fiecare an de Kronenfest. “Am descoperit România şi Sibiul cu 11-12 ani în urmă și de atunci sunt de mai multe ori pe an acolo.”

Încă în toiul petrecerii din Hünger s-a decis și data următoarei Sărbători a Coroanei: 14 iulie 2018. Pregătirile au și început. Mai înainte, însă, se vor revedea foarte curând cu toții la Sibiu.