Ca părinte, nu trece o zi să nu mă gândesc la situația unică prin care trece fiica mea și cum e pe cale să rateze cam un sfert din frumoasa viață de liceu. Mă împac cu gândul că nu e singura. Aceasta-i realitatea și trebuie să ne adaptăm. 

Perturbarea sistemului de educație va avea consecințe negative, dar cred că ele pot fi absorbite în decurs de doi, trei ani, prin politici publice adecvate.

De asemenea, cred că întreaga dezbatere de acum, din jurul începerii noului an școlar, sună fals și e ruptă de realitate. Din toate încercările anterioare ale altor state, regiuni sau municipalități, de a deschide școlile în mijlocul epidemiei se poate observa că procesul este complicat, iar reușita tinde către zero.

Metoda plexiglas

Ministerul Sănătății din România a publicat, în data de 18 august, ghidul cu privire la pregătirea școlilor pentru începerea noului an școlar. Parcurgerea lui te face să înțelegi că decizia de a-ți trimite copilul la școală e o aventură. De la declarația pe propria răspundere a părintelui și până la modificarea claselor, operațiunea “Școala 2020” seamănă mai mult cu lansarea unui satelit pe orbită decât cu activitatea de învățare.

“Dispunerea mobilierului astfel încât să fie obținută distanțarea de minimum 1 metru între elevi sau montarea de separatoare transparente în situația în care distanțarea nu este posibilă”, se arată în document.

Guvernatorul statului Florida Ron DeSantis (Partidul Republican) a comparat deschiderea școlilor într-o regiune cu o operațiune militară din cauza numărului mare de noi infectări. Orice instituție școlară deschisă s-a transformat rapid într-un focar de epidemie.

Puteţi citi articolul integral AICI.