Iordania, o monarhie constituţională, face eforturi pentru a se menţine în echilibru

Unul din cinci iordanieni, inclusiv regina, este de origine palestiniană. Mulţi iordanieni îşi doresc un stat palestinian şi drepturi egale. Liderii ţării vorbesc adesea pe acest subiect.

Dar, potrivit experţilor, Iordania este mai aproape de Israel şi de SUA decât cred mulţi dintre locuitorii ţării. În 1994, Iordania a semnat un tratat de pace cu Israelul. Cele două ţări conlucrează în chestiuni ce ţin de siguranţă, inclusiv securitatea în perimetrul Moscheii Al-Aqsa din Ierusalim.

În 2021, SUA şi Iordania au încheiat un acord de cooperare în domeniul apărării, care permite forţelor SUA, vehiculelor şi avioanelor sale să pătrundă şi să se mişte liber în interiorul Iordaniei.

În aprilie anul acesta se pare că Iordania a ajutat la doborârea unor rachete iraniene care au pătruns în spaţiul aerian al ţării cu destinaţia Israel. Mulţi dintre localnici văd în asta un act de trădare.

Iordania întreţine relaţii diplomatice cu Iranul, dar acestea sunt destul de încordate. Ministrul iordanian de Externe, Ayman Safadi, a vizitat recent Iranul pentru discuţii legate de escaladarea tensiunilor în regiune, dar astfel de vizite sunt foarte rare.

Egipt: Interese proprii şi diplomaţie

Egiptul învecinat, condus de un guvern autoritar în fruntea căruia se află fostul general Abdel Fattah el-Sisi, încearcă şi el să păstreze un echilibru în relaţiile cu Israelul.

De la semnarea tratatului de pace cu statul evreu, în 1979, "Egiptul s-a străduit să-şi echilibreze interesele naţionale, mai ales cele legate de insecuritatea Peninsulei Sinai, sprijinind cauza palestiniană", se arată în raportul publicat în luna mai de International Crisis Group, un institut de studii strategice. "Concret, acest efort a însemnat respingerea oricărei responsabilităţi directe pentru situaţia dramatică în care se află populaţia palestinaină din Fâşia Gaza, concomitent cu sprijinirea încercărilor de rezolvare diplomatică a conflictului în baza soluţiei celor două state", se mai arată în document.

Cooperarea dintre Egipt şi Israel în domeniile securitate şi economie este la ordinea zilei. Până la izbucnirea conflictului din Gaza, Egiptul era responsabil pentru paza punctului de frontieră Rafah dintre Fâşia Gaza şi Egipt. Pretenţiile Israelului de a i se permite acum să controleze zona sunt problematice pentru Egipt. Cairo este de asemenea îngrijorat că dezastrul umanitar tot mai acut din Gaza s-ar putea extinde pe teritoriul egiptean.

Guvernul egiptean s-a opus în trecut organizaţiei palestiniene militante islamiste Hamas, în care vedea o ameninţare pentru propria stabilitate. Dar mai recent şi-a revizuit poziţia şi Egiptul a jucat un rol important în negocierile de încetare a focului.

Relaţiile Egiptului cu Iranul s-au ameliorat din 2023, dar şi ele tind să fie mai degrabă reci.

Liban: Totul depinde de Hezbollah

Libanul, o democraţie parlamentară, este preocupat în prezent de rezolvarea propriilor urgenţe politice şi economice. Ţara nu are un guvern ales din anul 2020 şi se confruntă cu una din cele mai grave crize economice la nivel mondial. Anterior, guvernul libanez a fost mereu compus din reprezentanţi ai diverselor grupuri religioase şi etnice din ţară.

Aripa politică a Hezbollah este una din ele, reprezentând interesele musulmanilor şiiţi. Ea joacă un rol important în guvernarea Libanului. Dar trebuie să-şi armonizeze propriile interese cu cele ale altor grupuri puternice, inclusiv creştinii libanezi, musulmanii sunniţi şi druzii.

Cu aripa militară a Hezbollah lucrurile stau diferit. Organizaţia se află în SUA şi unele ţări europene pe lista grupărilor teroriste şi se crede că este mai bine echipată şi organizată decât armata naţională libaneză.

Mulţi dintre politicienii şi cetăţenii libanezi nu vor neapărat să vadă cum Hezbollah începe o luptă de proporţii cu Israelul. Ei se tem să devină "victime ale israelienilor, care sunt tot mai convinşi că dacă vor înfrânge Hezbollah securitatea lor va fi restabilită", după cum se arată într-un studiu recent al Arab Center Washington.

Dar politicienii libanezi ştiu de asemenea că exercită o influenţă redusă asupra Hezbollah, care este cel mai puternic membru al aşa-numitei "axe de rezistenţă" formate din diverse grupări militante sprijinite de Iran şi opuse Israelului şi SUA.

Siria: Datoare Iranului

De la fondarea statului Israel, în 1948, Siria s-a considerat mereu în război cu vecinul de la sud. Adesea s-au înregistrat schimburi de focuri între cele două ţări, dar ele au fost de cele mai multe ori pur simbolice.

Astăzi, dictatorul sirian Bashar al-Assad este dator Iranului, care l-a sprijinit militar în cei 13 ani de război civil şi care îl sprijină până în ziua de azi. Asta explică prezenţa în creştere a miliţiilor pro-iraniene în Siria, inclusiv membri ai Hezbollah şi ai altora din Irak.

Din acest motiv atacurile israeliene asupra Siriei s-au înteţit din 2017 şi au ajuns la un nou nivel de escaladare începând din 7 octombrie 2023, când Hamas a atacat Israelul. În aprilie, un atac israelian asupra consulatului iranian din capitala Siriei, Damasc, în cursul căruia a fost ucis un important comandant militar iranian, a provocat o ripostă majoră din partea Teheranului.

Irak: Țara se opune amestecului străin

Irakul nu recunoaşte Israelul. Guvernul de la Bagdad este dominat în prezent de politicieni şiiţi şi s-a apropiat de Iran în ultimul deceniu, dar cauza palestiniană are susţinători în mai toate taberele politice ale ţării, susţin experţii.

În interiorul Irakului se află un număr de grupări militante componente şi ele ale "axei de rezistenţă" a Iranului. Aceste grupări au lansat în trecut rachete asupra bazelor SUA din Irak şi au încercat, cel mai adesea fără succes, să atace Israelul. SUA au ripostat împotriva lor.

Guvernul irakian şi forţele sale de securitate tind să tolereze aceste grupări, cu care au contacte limitate.

"Irakul a trebuit mereu să menţină un echilibru între relaţiile cu SUA şi cu Iranul", a explicat recent Marsin al-Shamary, expert care colaborează cu Brookings Institution din Washington, un institut de studii strategice.

"Nu este ceva nou pentru liderii irakieni. Relaţiile Bagdadului cu administraţia de la Casa Albă au contururi clare, mai ales în privinţa poziţiei Irakului faţă de Israel. Irakul a sprijinit cu consecvenţă cauza palestiniană şi poziţia sa în conflictul curent nu este influenţată de sprijinul oferit de Iran organizaţiei islamiste palestiniene Hamas".

Yemen: Miliţiile Houthi fac jocul

Din pricina războiului civil, Yemenul este împărţit între guvernul de la Aden, recunoscut de comunitatea internaţională, care domină sudul ţării, şi rebelii Houthi, care controlează nordul Yemenului. Nici unii, nici alţii nu recunosc Israelul.

Învecinata Arabie Saudită a condus anterior o coaliţie împotriva rebelilor Houthi, dar de la semnarea unei înţelegeri de încetare a focului la începutul anului 2022 în regiune domneşte un calm relativ.

Se consideră că şi gruparea Houthi face parte din "axa de rezistenţă". Membrii ei sprijină Hamas şi susţin că Israelul este un factor de instabilitate în Orientul Mijlociu. Ei se opun de asemenea prezenţei SUA în regiune. În noiembrie anul trecut, ei au început să lanseze rachete spre Israel şi să blocheze traficul maritim în Marea Roşie în încercarea de a sprijini Hamas.

Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite (EAU) şi Qatar: pragmatice şi bogate

Monarhiile din ţările arabe de la Golful Persic au o poziţie mai pragmatică vizând actualul conflict. Ele văd în Iran un inamic şi mai înainte făcuseră eforturi pentru a-şi normaliza relaţiile cu Israelul.

În 2020, EAU şi Bahrain au semnat un aşa-numit Acord Abrahamic, în baza căruia s-au stabilit contacte diplomatice cu Israelul. Arabia Saudită intenţiona să facă acelaşi lucru.

Dar atacul Hamas din 7 octombrie anul trecut a complicat acest proces iar atacurile Houthi au majorat pentru Arabia Saudită riscul unor noi conflicte în Yemen.

Qatar a fost mai mult un mijlocitor. Emiratul evită să-şi normalizeze relaţiile cu Israelul, dar a stabilit relaţii economice cu această ţară încă din anii 90 ai secolului trecut. Dat fiind că găzduieşte aripa politică a Hamas, Qatarul a jucat şi el un rol important la negocierile de încetare a focului.