Partidele creștin-conservatoare (CDU/CSU) și social-democrații de centru-stânga (SPD) și-au făcut cunoscut acordul de coaliție, aducând Germania mult mai aproape de formarea unui nou guvern. Fricțiunile internaționale și politicile tarifare recent impuse de președintele american Donald Trump par să-i fi determinat pe negociatorii viitoarei guvernări federale să nu piardă foarte mult timp.

Când a făcut public textul convenit, miercuri, 9 aprilie 2025, Friedrich Merz (CDU), probabilul următor cancelar federal, a declarat că Germania se confruntă în prezent cu o ”situație de tensiuni geopolitice în creștere”. Răspunsul la aceste vremuri incerte al coaliției în formare a fost că ”vom contribui la modelarea schimbării în lume, pentru Germania”, a punctat politicianul creștin-democrat.

Lars Klingbeil, co-liderul SPD, a adăugat că ”acesta este un punct de cotitură. Trăim vremuri cu adevărat istorice”.

Când noul guvern va prelua mandatul, probabil la începutul lunii mai, se va confrunta cu câteva provocări importante pe scena mondială.

Ce politici comerciale va urma viitorul guvern?

Tarifele mari de import ale lui Trump și măsurile pe care unele țări afectate le-au adoptat în contrapartidă au împins piețele bursiere globale într-o spirală descendentă și au stârnit temeri cu privire la un război comercial global. Aceste tarife au lovit în mod deosebit Germania, o națiune orientată spre export, și vin după o recesiune de mai bine de doi ani.

Uniunea Europeană gestionează comerțul transatlantic, așa că Germania nu poate acționa independent în această chestiune. Viitorul guvern german poate doar spera la o relaxare a situației.

Acordul coaliției guvernamentale de la Berlin prevede că Germania va viza ”un acord de liber schimb pe termen mediu cu Statele Unite”, în timp ce, pe termen scurt, ”partidele din coaliție urmăresc să evite un conflict comercial cu Statele Unite și să se concentreze pe reducerea tarifelor de import” pe ambele maluri ale Atlanticului.

Având în vedere seria recentă de schimbări economice bruște ale lui Trump, această abordare ar putea fi puțin prea optimistă.

Ce urmează pentru relațiile transatlantice ale Germaniei?

Merz a fost mult timp un susținător ferm al relațiilor transatlantice. A prezidat, timp de 10 ani, Atlantik-Brücke, o organizație neafiliată politic dedicată promovării relațiilor dintre SUA și Germania. Și, deși nu a trăit niciodată în Statele Unite, Merz susține că anii petrecuți în firma de investiții globale cu sediul în SUA BlackRock l-au familiarizat cu mentalitatea americană.

Cu toate acestea, de când Trump a revenit la Casa Albă pentru un al doilea mandat, s-ar părea că încrederea lui Merz în legăturile strânse transatlantice a fost zdruncinată. Când președintele Statelor Unite a învinuit, în mod fals, Ucraina pentru războiul de agresiune al Rusiei, Merz a declarat că a fost ”șocat de Donald Trump”. Și se pare că a fost la fel de îngrozit când Trump și vicepreședintele său, JD Vance, l-au umilit public pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski, la Casa Albă, la sfârșitul lunii februarie.

Germania nici nu se mai află, între timp, în grațiile lui Trump, încă din anii în care la cârma federală se afla fostul cancelar Angela Merkel. Naționalistul american revenit la Casa Albă nu a văzut cu ochi buni politica deschisă a Berlinului în privința refugiaților.

În ciuda faptului că Merz s-a distanțat constant politic de Merkel, o posibilă viitoare întâlnire personală între următorul probabil cancelar și șeful administrației de la Washington nu va fi deloc ușoară. În orice caz, până în prezent, nimic nu a fost planificat.

Va livra Germania rachete Taurus Ucrainei?

Eforturile lui Trump de a asigura un ”acord” de pace pentru Ucraina au retrogradat națiunile europene la rolul de spectatori. Până acum, șeful administrației americane a vorbit doar direct cu președintele rus Vladimir Putin despre un posibil cadru de pace. Deși subiectul este Ucraina, Zelenski a rămas exclus de la discuții.

În acest fel, orice eventuală înțelegere va avea valoare de dictat impus Ucrainei iar Germania și alte națiuni UE vor avea probabil sarcina de a-l pune în aplicare.

Coaliția viitoare de la Berlin pare interesată să continue sprijinul pentru Ucraina. "Suntem alături de poporul ucrainean curajos. Se pot baza pe noi", a spus Klingbeil miercuri. În realitate, partenerii de coaliție nu au luat încă o decizie finală în această privință.

Până atunci, rămâne neclar cum va arăta ajutorul militar. Pe când conducea opoziția față de guvernul cancelarului în exercițiu Olaf Scholz, Merz a pledat pentru trimiterea de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune Taurus în Ucraina. Scholz s-a opus în mod constant unui asemenea demers, temându-se că ar putea antrena Germania în conflict direct cu Rusia.

Poate Europa să se apere fără sprijinul SUA?

În noaptea alegerilor pentru Bundestag, din februarie, Merz a recunoscut că nu este sigur dacă Trump va onora angajamentele de apărare colectivă ale SUA, în temeiul articolului 5 al tratatului nord-atlantic, în caz că va fi nevoie. De aceea, a spus liderul CDU, e de dorit o consolidare a cooperării europene în domeniul apărării, ”astfel încât, pas cu pas, să ne putem obține cu adevărat independența față de SUA”.

Merz dispune deja de aprobarea parlamentară pentru faimosul său angajament financiar de ”orice este nevoie” în vederea consolidării forțelor armate germane.

O parte a aprofundării cooperării europene în domeniul apărării ar însemna explorarea modalităților în care Germania și Europa ar putea beneficia de descurajarea nucleară oferită de cele două puteri ale continentului, Franța și Marea Britanie. Nu va fi o operație ușoară, având în vedere că nicio putere nucleară nu va fi dispusă să își dezvăluie capacitățile.

Multe alte națiuni din UE au de asemenea rezerve față de o cooperare militară mai profundă. Iar premierul ungar Viktor Orban nu doar că menține legături strânse cu Putin, ci se și opune ajutorului militar pentru Ucraina.

Își pierde politica europeană a Germaniei din elan?

În trecut, Merz a acuzat în mod repetat administrația lui Scholz că neglijează legăturile europene, în special relațiile Germaniei cu vecinii săi Franța și Polonia. Ajuns la un pas de preluarea puterii, Merz își propune să schimbe acest lucru - dar sunt multe de făcut.

La doar câteva zile după câștigarea alegerilor, Merz l-a vizitat pe președintele francez Emmanuel Macron la Palatul Elysee din Paris. Dar Macron este slăbit politic acasă.

Polonia are un guvern pro-european, condus de fostul președinte al Consiliului Uniunii Europene, Donald Tusk. Dar Berlinul nu are o relație strânsă cu Varșovia.

În întreaga Uniune, entuziasmul pentru o integrare mai profundă a scăzut. Mișcările populiste de dreapta au crescut constant în multe state membre.

Cum va reduce Germania riscurile de securitate cu China?

Pe fondul tensiunilor comerciale în desfășurare cu Trump, unii politicieni de la Berlin și Bruxelles privesc China ca pe un partener comercial alternativ. Dar comerțul cu Beijingul nu mai este la fel de profitabil ca odinioară. Exporturile germane de mașini, cândva un succes major în China, au înregistrat vânzări în scădere.

Între timp, UE a început să impună restricții asupra vehiculelor electrice din China. Ca țară orientată spre export, Germania va încerca probabil să împiedice ca aceste bariere comerciale să devină prea mari.

Viitorul guvern va urmări, de asemenea, să reducă riscurile de securitate asociate cu China. În acordul de coaliție, partenerii au convenit să ”prevenim în mod eficient investițiile străine în infrastructura critică și în sectoarele relevante din punct de vedere strategic, care sunt în conflict cu interesele noastre naționale”. Acest pasaj este probabil îndreptat direct către China.

Poate Benjamin Netanyahu să viziteze Germania?

În ce privește relațiile cu Israelul, Germania se vede pusă într-o situație deosebit de dificilă. Pe de o parte, din cauza trecutului nazist și a responsabilității pentru Holocaust, în care au fost uciși peste 6 milioane de evrei și aproape 5 milioane de persoane din alte grupuri minoritare, guvernele germane au văzut de atunci o datorie istorică în protejarea statului Israel.

Pe de altă parte, acțiunile militare ale Israelului în Gaza și Cisiordania au atras critici prudente din partea politicienilor germani, care le-au considerat disproporționate.

Israelul pretinde că urmărește să elimine mișcarea islamistă Hamas, pe care Germania și multe alte țări o desemnează ca organizație teroristă. Din 7 octombrie 2023, forțele israeliene au ucis cel puțin 50.000 de palestinieni în Gaza și au strămutat peste 80% din populație. Și Cisiordania ocupată a înregistrat recent o creștere a violenței, peste 700 de palestinieni fiind uciși.

La sfârșitul anului 2024, Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu, sub acuzația de presupuse crime de război și împotriva umanității. Acest lucru pune Germania într-o postură dificilă. În calitate de semnatar al Statutului de la Roma, în baza căruia a fost înființată CPI, Germania ar fi obligată legal să-l aresteze și să-l extrădeze pe Netanyahu, în cazul în care acesta va intra în Germania.

Merz a promis însă că, în timpul în care va deține funcția de cancelar, Germania va ”găsi căi și mijloace” pentru ca Netanyahu să viziteze și să părăsească țara fără probleme.

Renunță Germania la obiectivele sale climatice?

La finalul actualei administrații federale, Partidul Verzilor a reușit să obțină o finanțare bugetară semnificativă pentru protecția climei. Constituția a fost și ea modificată pentru a include obiectivul neutralității climatice până în 2045. Dar la scară globală, situația arată mult diferit.

Imediat după preluarea mandatului, Trump a retras SUA din toate acordurile internaționale privind clima. Între timp, marile instituții financiare din Statele Unite, precum BlackRock și JPMorgan, s-au distanțat și ele de investițiile ecologice.

Acest lucru va face mult mai dificil pentru Germania să promoveze măsurile de protecție a climei la nivel internațional. Grupurile ecologiste bănuiesc că noul guvern nu este la fel de angajat în această problemă, oricum, și văd formularea din acordul de coaliție - ”protecția climei trebuie echilibrată cu competitivitatea economică și echitatea socială” - ca pe o slăbire substanțială a obiectivelor anterioare ale Germaniei.