Situaţia este mizerabilă. În timp ce la nivel mondial economia marilor ţări industrializate creşte, Germania se îndreaptă spre recesiune. Conjunctura economică s-ar putea micşora cu 0,4 la sută. Într-un sondaj comandat de guvernul german Asociaţiei Federale a Patronatului (BDA), realizat în octombrie 2023, 82 la sută din întreprinzătorii chestionaţi au manifestat o mare îngrijorare legată de viitorul industriei germane. 88 la sută dintre ei sunt de părere că guvernul nu are o strategie elaborată de gestionare a crizelor.

Ministrul german al Economiei, ecologistul Robert Habeck, înţelege foarte bine aceste critici, pe care în parte le şi împărtăşeşte. Situaţia geopolitică, costisitoarea dar necesara trecere la o industrie neutră în privinţa emisiilor de CO2, infrastructura învechită, carenţele în domeniul digitalizării, lipsa forţei de muncă specializate şi marea birocraţie - toate acestea supun industria unor mari presiuni. Iar industria care are un aport de 23 la sută la PIB este în continuare sâmburele economiei germane.

O strategie pentru industrie

La mijlocul lunii octombrie Habeck a prezentat, surprinzător, o strategie pentru industrie. Pe 60 de pagini, ministrul Economiei a explicat de ce i se pare important ca economia germană să fie în anii următori masiv sprijinită de stat. Comparabil cu ce se întâmplă în SUA, unde statul a demarat Inflation Reduction Act, un program de investiţii în valoare de aproape 740 de miliarde de dolari. Pe lângă măsuri de combatere a schimbărilor climatice şi o reorientare a economiei SUA către energia din surse regenerabile, programul prevede şi înlesniri fiscale ample.

Problema este că strategia industrială a lui Habeck nu a fost discutată în coaliţia alcătuită din social-democraţi, ecologişti şi liberali. Unii s-au mirat că ministrul ecologist s-a precipitat cu acest plan. Alţii sunt de părere că strategia este o încercare de a-i prezenta mai favorabil în presă pe ecologişti, după scandalul cu legea încălzirii. Fiindcă cererile pe care Habeck le formulează în strategia industrială sunt pe placul economiei şi sindicatelor, care vor un sprijin masiv din partea statului în vremuri dificile.

Şase cenţi un kilowatt-oră

Pilonul central al strategiei industriale este preţul curentului electric puternic subvenţionat. Vreme de decenii economia germană a aplicat următorul model: cu energie ieftină, preponderent gaze din Rusia, s-au realizat produse vândute apoi scump în întreaga lume. Germania a fost campioană la export. Dar de când Rusia a invadat Ucraina gazele nu mai vin prin conducte. În schimb, se aduc cu navele în ţară gaze lichefiate (LNG), cu mult mai scumpe.

De atunci, preţul energiei a explodat, inclusiv curentul electric, care este acum printre cele mai mari la nivel mondial. Cetăţenii au plătit şi 40 de cenţi pentru un kilowatt-oră, în vreme ce industria plăteşte 24 de cenţi. De câteva luni, Habeck face presiuni pentru introducerea unor subvenţii de stat, astfel încât un kilowatt-oră să coste doar şase cenţi.

În coaliţie nu există sprijin

Habeck nu-şi face prin asta prieteni nici măcar în propriul partid. A ieftini consumul de energie nu este pe agenda ecologiştilor. Dar ei au înţeles că nu pot să suprasolicite societatea, cu preţuri mari la energie, fiindcă asta îi împinge pe cetăţeni în braţele partidelor extremiste. Grupul parlamentar social-democrat din Bundestag împărtăşeşte această opinie, dar cancelarul social-democrat este sceptic.

Olaf Scholz se teme că electricitatea ieftină ar face să crească cererea şi să apară penurii de curent. Experţii sunt de părere că electricitatea va rămâne scumpă în Germania pe termen lung. Scholz se teme că întreprinderile care ar beneficia pe durată de curent subvenţionat nu ar mai avea motive să facă investiţii, astfel încât să devină neutre din perspectiva emisiilor de CO2.

Cei mai mari opozanţi ai lui Habeck sunt liberalii. Ei vor în primul rând să consolideze bugetul. Miliarde pentru subvenţii suplimentare nu sunt prevăzute în planurile ministrului liberal de Finanţe, Christian Lindner.

Energia scumpă demolează industria

Dar nu numai Habeck, ci şi industria şi sindicatele avertizează că nu se poate fără subvenţionarea curentului. La o conferinţă care a avut loc la Berlin, Habeck a declarat că este iminentă "pierderea producţiei energofage", şi prin asta miezul industriei germane.

Asociaţia Patronatului German (BDI) avertizează de mai multă vreme că industria energofagă va migra în străinătate. Aceasta ar avea urmări grave. Preşedintele BDI, Sigfried Russwurm, a avertizat că, "dacă în Germania nu va mai exista industrie chimică, este iluzoriu să se creadă că automatizarea pentru instalaţiile chimice va mai avea loc în Germania".

Liderul sindicatului IG Metall, Jürgen Kerner, a avertizat la rândul său că multe întreprinderi mici şi mijlocii nu mai au în prezent perspective. "În întreaga ţară domneşte o mare nesiguranţă, producţia este transferată în străinătate sau este oprită. Avem fabrici de aluminiu care au încetat producţia, avem turnătorii şi oţelării care îşi pierd comenzile". În consecinţă, oamenii sunt disponibilizaţi şi firmele la care au lucrat îşi anunţă falimentul.