În cadrul articolului 479 din proiectul noului Cod Civil, referitor la adopţie, a fost introdus un nou alineat potrivit căruia "două persoane de acelaşi sex nu pot adopta împreună".

Deputatul PD-L, Daniel Buda, care conduce sub-comisia investită cu misiunea de a examina proiectul Codului civil, a dat anumite explicaţii: "Este, a spus el, un subiect extrem de sensibil şi am dorit să interzicem, practic, adopţiile de către cuplurile de homosexuali".

Forma propusă de Guvern (ca şi actualul Cod civil) nu face nici o trimitere explicită la acest tip de adopţii, dar omisiunea aceasta, cu doar 50 de ani în urmă cu totul nesemnificativă, ar fi creat astăzi posibilitatea juridică ca un cuplu constituit de homosexuali să adopte un copil.

În Europa există astăzi mai multe state care îngăduie această adopţie: Olanda, Marea Britanie, Danemarca, Islanda şi Suedia. Dar în alte ţări, cum ar fi de pildă Franţa, o persoană gay ar putea adopta un copil cu condiţia să fie celibatară.

Cu toate acestea, în practică, celibatul homosexual are o ambiguitate care alimentează pe mai departe multe obiecţii şi face, practic, adopţia foarte dificilă.

Este deja bine cunoscut cazul unei învăţătoare din Franţa (Emmanuelle B., din Lons-le-Saunier), care în 1998 a vrut să adopte un copil, dar Justiţia franceză i-a interzis acest lucru din cauza celibatului ei ambiguu.

Cazul ei a dobîndit între timp o importanţă juridică foarte mare, întrucît anul trecut, în 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a condamnat Franţa, argumentînd că «homosexualitatea nu poate să justifice o diferenţă de tratament cît priveşte posibilitatea de a deveni părinte».

S-a creat aşadar un precedent juridic la nivelul Uniunii Europene, care, într-un fel sau altul, se va răsfrînge asupra legislaţiei şi practicii judiciare din toate ţările membre.

Este de remarcat că amendamentul care a fost introdus în proiectul Codului civil românesc nu interzice unui homosexual să devină părinte adoptiv, ci doar unui cuplu constituit. Este de aşteptat, de aceea, ca în România să apară cazuri asemănătoare cu cel din Franţa, care a provocat o sentinţă a CEDO.

Adopţia este legată, aşadar, de căsătorie, care reprezintă un subiect la fel de controversat, fiind de fapt parte a aceleiaşi probleme.

În UE legislaţia este, de asemenea, foarte diferită, balansînd între conservatorismul marcat al unor ţări cu puternică tradiţie catolică (Irlanda, Polonia) şi permisivitatea altora cu veche tradiţie liberală, ca Olanda (dar, în ciuda tradiţiei locale, şi Spania).

Parlamentul de la Bucureşti a luat însă, anul trecut, într-o ambianţă cvasi-unanimă, o decizie «preventivă», definind familia ca «o uniune dintre un bărbat şi o femeie».

DW-Bucureşti

Editor: Ovidiu Suciu