Curtea Europeană de Justiţie are datoria să garanteze că dreptul comunitar nu este încălcat sau fals interpretat. Instanţei i se pot adresa state membre, organisme europene, antreprenori sau cetăţeni cu plângeri referitoare la nerespectarea legislaţiei comunitare. Şi interpretarea textelor controversate din tratatele europene revine aceleiaşi Curţi.

Instanţa supermă

Fiecare stat membru trimite câte un judecător; în prezent, corpul judecătorilor este compus din 27 de persoane dar va creşte odată cu aderarea altor naţiuni la UE. De la fondarea sa în 1952, Curtea Europeană de Justiţie a trebuit să se pronunţe în peste 10.000 de cazuri. Pentru a face faţă acestui val de situaţii, Curtea a fost completată, în 1989, cu o primă instanţă menită să îi protejeze mai bine pe cei ce se plâng de încălcarea normelor juridice. Implicit, Curtea propriu-zisă poate să se concentreze pe misiunea primară, aceea de garant al unei interpretări corecte a legislaţiei comunitare.

Curtea Europeană de Justiţie constă din 27 de judecători şi opt procurori generali, numiţi de către guvernele ţărilor membre ale Uniunii. Procurorii generali nu intervin nici de partea acuzării, nici de cea a acuzaţilor, misiunea lor fiind de a consilia în vederea pregătirii cauzelor ce urmează să intre pe rol.

Decizii celebre

Există, în istoria deciziilor Curţii, cazuri care au avut parte de multe ecouri. Celebră este, de exemplu, sentinţa în cazul Bosman, din anul 1995, în urma unei plângeri depuse de fotbalistul belgian Jean-Marc Bosman: din acel moment, jucătorii de fotbal provenind din statele Uniunii şi care erau lagitimaţi în alte ţări comunitare din UE decât cea de origine nu au mai fost consideraţi jucători străini. Iar plângerea depusă în anul 2000 de electronista Tanja Kreil a deschis calea femeilor către serviciul militar în armata germană, Bundeswehr.