Începând din 1989, data de 9 Noiembrie amintește de un eveniment care a schimbat lumea: căderea Zidului Berlinului. La 3 octombrie 1990, Germania s-a reunificat după 41 de ani de divizare. Odată cu dispariția celei de-a doua dictaturi de pe pământ german – sfârșitul RDG – întregul bloc socialist din Europa a dispărut de pe harta politică. Conflictul Est-Vest s-a încheiat. Ziua de 9 Noiembrie 1989 a fost o zi decisivă în istoria Germaniei, dar și a Europei.

Sfârșitul monarhiei

În calendarul istoric al germanilor, 9 Noiembrie este, de fapt, o dată semnificativă în mai multe feluri.

În 1918, social-democratul Philipp Scheidemann proclamă Republica de la balconul Reichstagului din Berlin: "Muncitori și soldați, fiți conștienți de importanța istorică a acestei zile. S-a întâmplat ceva nemaiauzit. O muncă uriașă și greu de cuprins ne așteaptă. Totul pentru popor, totul prin popor! Nimic nu trebuie să se întâmple spre rușinea mișcării muncitorești. Fiți uniți, loiali și conștienți de datorie! Ce este vechi și putred, monarhia, s-a prăbușit. Trăiască noul, trăiască Republica Germană!" 

Prin aceste cuvinte, Scheidemann a consfințit sfârșitul monarhiei sub împăratul Wilhelm al II-lea.

Noua democrație germană are, însă, dificultăți încă de la început. Stânga și dreapta doresc să o înlăture cât mai repede. Pe 9 Noiembrie 1923, la München, naționaliștii socialiști mărșăluiesc spre clădirea Feldherrnhalle. Conducătorul lor este Adolf Hitler, care zece ani mai târziu va prelua puterea în Germania și va arunca lumea în cea mai mare catastrofă a sa: Al Doilea Război Mondial.

Sinagogile în flăcări

Până atunci, evreilor din Germania le sunt treptat îngrădite drepturile, înainte de a fi exterminați sistematic din 1942.

Încă înainte de începerea războiului, sinagogile din întregul Reich german ard la 9 Noiembrie 1938. Magazinele evreiești sunt jefuite, aproximativ 100 de evrei sunt uciși, iar 26.000 sunt trimiși în lagăre de concentrare. 

Pogromurile sunt minimalizate de propaganda nazistă sub denumirea de "Noaptea de cristal" (din cauza cioburilor de sticlă de la vitrinele sparte). A fost, de fapt, o repetiție generală pentru Holocaust, în care au fost uciși aproximativ șase milioane de evrei în toată Europa. 

Robert Ley, șeful Frontului German al Muncii, spunea deschis atunci: "Iudaismul va cădea și trebuie să cadă, Iudaismul va fi și trebuie să fie nimicit! Aceasta este credința noastră sfântă."

Căderea Zidului Berlinului

Dintre toate zilele fatidice de 9 Noiembrie, cea din 1938 a fost cea mai cumplită. Ar fi greu de imaginat un contrast mai mare cu 9 Noiembrie 1989, ziua căderii Zidului Berlinului.

"Nebunie!" – acesta a fost cuvântul cel mai rostit în acea noapte, când pentru oamenii din RDG, granița s-a deschis total neașteptat. De luni de zile se desfășuraseră proteste împotriva conducerii din biroul politic al partidului SED din Berlinul de Est. Mii de oameni fugiseră prin Ungaria și prin ambasadele Germaniei de Vest din țările est-europene. Presiunea pentru a permite libertatea de călătorie tuturor cetățenilor RDG creștea zilnic. 

Dar nimeni nu se aștepta la ce avea să urmeze: La o conferință de presă internațională din Berlinul de Est, noile reglementări sunt anunțate ca fiind "valabile imediat" – și nimic nu i-a mai oprit pe oameni. Aceștia au năvălit spre punctele de trecere din Berlinul divizat. Bucuria a fost literalmente "fără granițe": "La început ne lăsau să trecem doar câte unul, apoi au deschis poarta. Și acum putem trece toți, fără să arătăm actele, fără nimic. Fără control. Nici măcar nu am actele la mine", povestea atunci un cetățean din RDG.

După acea noapte, o întoarcere la trecut devenise imposibilă. Prima spărtură în Zidul Berlinului a dus rapid la prăbușirea întregului sistem.

Pentru a treia oară, în Germania s-a scris istorie, într-o zi de 9 Noiembrie – de data aceasta, una plină de fericire.

Nici numeroasele dificultăți care au urmat căderii Zidului și reunificării nu pot schimba această realitate, căci realizarea unei unități în suflet necesită mai mult timp decât cea a unității statale.