Au trecut doi ani, patru luni, 24 de zile și cinci ore de când Ahmad Hassan al-Din și-a văzut ultima oară fiul. În aprilie 2024, soldații israelieni l-au reținut pe Saddam, care tocmai împlinise 17 ani, pe un câmp din apropierea Înălțimilor Golan, o parte a Siriei pe care Israelul o ocupă din 1967.

”Saddam se dusese acolo dis-de-dimineață să hrănească animalele”, povestește pentru DW al-Din, care locuiește în micul sat Jubata al-Khashab, din provincia Quneitra, în apropierea Golanului. ”L-am sunat pe mobil și mi-a spus că totul e în regulă. Dar mai târziu am văzut cu ochii mei cum îl luau pe băiat, cu cătușe la mâini și cu lanțuri la picioare”.

Al-Din i-a filmat pe soldații israelieni conducându-i fiul legat peste câmpuri. Înregistrarea video, pe care a transmis-o DW, fusese verificată anterior de jurnaliști specializați în investigații din surse deschise ai postului francez France24 și de organizații pentru drepturile omului. ”Au spus că îl arestează pentru că ar fi pătruns pe teritoriul statului Israel”, explică al-Din. ”Deși acestea sunt câmpurile noastre și avem o autorizație valabilă din partea ONU pentru a lucra pe acest teren”.

Fermierii și păstorii sirieni au nevoie de un permis de trecere eliberat de Forța ONU de observare a dezangajării (UNDOF) pentru a putea intra în zona-tampon. UNDOF este un contingent desfășurat de ONU în 1974 pe Platoul Golan, pentru a se asigura că forțele siriene și israeliene respectă distanța convenită în urma acordului de separare a trupelor din același an.

Organizațiile pentru drepturile omului au stabilit că Saddam, acum în vârstă de 19 ani, se află probabil într-o închisoare din Israel. Întrebat de DW ce acuzații îi sunt aduse lui Saddam și în baza cărui sistem juridic, un purtător de cuvânt al armatei israeliene a oferit un răspuns asemănător declarațiilor transmise anterior altor instituții media și organizații pentru drepturile omului: Israelul îi reține pe sirienii suspectați că intenționează să-i facă rău. Nu a precizat dacă armata îl consideră și pe fiul lui Ahmad Hassan al-Din una dintre aceste persoane.

Israelul controlează zona tampon

Povestea adolescentului arestat s-a repetat de multe ori în această parte a sudului Siriei. După prăbușirea regimului condus de dictatorul sirian Bashar al-Assad, în decembrie 2024, Israelul a preluat controlul asupra zonei demilitarizate monitorizate de ONU. Liderii politici israelieni au declarat nul acordul din 1974 și au anunțat desfășurarea temporară a unor trupe în zonă, pentru a proteja Israelul de atacuri transfrontaliere.

Între timp însă, prezența Israelului în Siria s-a consolidat. În noiembrie 2025, UNDOF le-a comunicat jurnaliștilor că Israelul înființase zece baze militare în zonă, de unde soldații israelieni întreprind aproape zilnic incursiuni în provinciile siriene Daraa și Quneitra.

”Aceste incursiuni au loc de regulă cu vehicule blindate, prin zone locuite. Sunt instalate puncte de control temporare pe drumurile principale, unde toți civilii sirieni aflați în trecere sunt opriți, percheziționați și interogați. Le sunt verificate și telefoanele. În unele cazuri sunt colectate și date biometrice”, scria în ianuarie compania siriană de consultanță Karam Shaar Advisory.

Soldații israelieni au percheziționat, de asemenea, locuințe, magazine și școli, și au blocat accesul la terenuri agricole și surse de apă. Autoritățile din Quneitra au declarat pentru DW că soldații israelieni au confiscat peste 200 de oi, au distrus puțuri de apă potabilă și au ras de pe fața pământului terenuri cultivate și clădiri.

Mousa Khalil, un locuitor din Quneitra, povestește că locuința sa, o clădire cu două etaje și patru apartamente din satul Hamidiyah, a fost distrusă complet anul trecut de trupele israeliene. ”Am 65 de ani. La vârsta asta este greu să găsești un loc de muncă bun. Trebuie să accept orice găsesc pentru a-mi întreține familia de opt persoane și pentru a pune bani deoparte ca să ne putem reconstrui casa”.

Pătrunderi tot mai frecvente ale Israelului pe teritoriul Siriei

În ultimele luni nu a crescut doar numărul operațiunilor israeliene în Siria. Soldații israelieni pătrund și tot mai adânc pe teritoriul sirian.

Sijil Center, cu sediul în Siria, documentează încălcările israeliene ale suveranității teritoriale siriene. Între 25 august și 31 decembrie 2025, Sijil Center a înregistrat 818 incidente, în medie 45 pe săptămână. De la începutul acestui an au fost numărate 1632 de incidente, adică în medie 48 pe săptămână.

Sijil Center documentează și numărul sirienilor reținuți de Israel și afirmă că, din decembrie 2024, aproximativ 200 de persoane se află în această situație. Spre deosebire de fiul lui al-Din, majoritatea au fost eliberate în termen de 24 de ore, după interogatoriu. Se estimează că între 40 și 50 de sirieni se află în continuare în închisori israeliene, printre ei și patru sau cinci care erau deja în detenție în Israel înainte de căderea regimului Assad.

Experții atrag atenția că este vorba despre un caz clar de încălcare a dreptului internațional atunci când soldații trec o frontieră, arestează cetățenii altui stat și îi țin apoi captivi în propriile închisori. Organizații precum Amnesty International și Human Rights Watch vorbesc, în legătură cu acțiunile Israelului în sudul Siriei, despre posibile crime de război.

Care sunt motivele Israelului?

De la prăbușirea regimului Assad, politicienii israelieni insistă că sudul Siriei trebuie să devină o ”zonă demilitarizată”. Armata israeliană declarase pentru alte instituții media că a ”reținut persoane în cazul cărora exista suspiciunea întemeiată că ar fi implicate în activități teroriste”. Armata a recunoscut, de asemenea, că a construit noi baze militare pentru a preveni atacurile și a combate contrabanda.

”Zona este un teren de joacă pentru organizații teroriste, grupări armate și miliții”, declara săptămâna trecută un ofițer de rang înalt, citat de portalul israelian de știri Ynet.

Locuitorilor din Quneitra, citați de publicația online Syria Direct, nu le este clar dacă Israelul intenționează să le ocupe localitățile sau încearcă astfel să exercite presiuni asupra guvernului sirian.

Oficiali sirieni și israelieni de rang înalt au purtat, cu medierea Statelor Unite, negocieri privind o posibilă reactivare a acordului de separare a trupelor din 1974. Discuțiile au eșuat însă la sfârșitul anului 2025. În lunile care au urmat, incursiunile israeliene în Siria s-au intensificat.

Într-o analiză publicată săptămâna aceasta, Elizabeth Tsurkov, de la New Lines Institute din Washington, explică unele dintre motivele acțiunilor Israelului în Siria. ”În primul rând, atitudinea Israelului față de Siria este determinată de trauma colectivă a zilei de 7 octombrie, care a făcut ca opinia publică israeliană și instituțiile de securitate să se teamă de noi acțiuni transfrontaliere”. Printre celelalte motive, Tsurkov enumeră convingerea Israelului că noul guvern sirian îi este ostil, deși acesta a subliniat în repetate rânduri că nu este interesat de o confruntare armată și nu a lansat atacuri. ”Pentru că Israelul consideră guvernul de la Damasc jihadist și dependent de Turcia, obiectivul său general este existența unui guvern central suficient de slab încât să nu poată reprezenta o amenințare pentru Israel”, scrie Tsurkov.

Marți, avioane de luptă israeliene au bombardat baza militară Abu Duhur din nordul Siriei, la scurt timp după vizita unei delegații turce. Lideri politici israelieni avertizaseră recent că următorul război al Israelului ar putea fi purtat împotriva Siriei sau Turciei. După acest recent atac, ministrul sirian de Externe a declarat pentru portalul american de știri Axios că, în aproximativ un an de negocieri pentru încheierea unui acord de securitate, fuseseră realizate progrese considerabile, dar că Israelul a întrerupt ulterior discuțiile. ”Securitatea nu poate fi unilaterală”, a comentat diplomatul , subliniind că Siria rămâne deschisă continuării negocierilor. ”Așa cum noi ținem seama de preocupările Israelului în materie de securitate, și Israelul trebuie să țină seama de preocupările de securitate ale Siriei și să trateze cu seriozitate îngrijorările noastre privind politica sa expansionistă și operațiunile sale militare pe teritoriul sirian.”

Într-un studiu publicat recent, think tank-ul sirian Etana a indicat și alte posibile motive ale acțiunilor Israelului în Siria. Controlul asupra celui mai înalt vârf montan al Siriei, Hermon, îi oferă Israelului și posibilitatea de a monitoriza Libanul. 

Autorii presupun că și securitatea resurselor de apă ar putea juca un rol: ”În urma intervențiilor sale în Siria după căderea regimului Assad, Israelul deține acum control direct sau acces indirect asupra majorității zonelor din Quneitra și vestul provinciei Daraa, bogate în resurse de apă de suprafață”.

Ce urmează?

Istoria recentă arată că zonele de securitate israeliene se transformă adesea în teritorii ocupate sau anexate permanent, afirmă H.A. Hellyer, de la Royal United Services Institute din Londra.

Săteni precum Khalil, din Hamidiyah, se plâng că guvernul lor nu face nimic pentru a-i ajuta. Dar, având în vedere superioritatea militară a Israelului, sirienii fac probabil tot ce le stă în putință: ”Continuă să încerce pe cale diplomatică, pentru că știu foarte bine că aici nu au nicio opțiune militară. Toate acestea fac parte din ceea ce aș numi supremația israeliană”, a punctat Hellyer, într-o discuție cu DW, referindu-se la un concept potrivit căruia statele puternice se impun în fața celor mai slabe prin simpla forță militară.

”Înseamnă pur și simplu că dețin supremația neîngrădită. Au posibilitatea de a face ce vor. Nimeni nu are cum să spună nu. Legile și regulile nu se aplică, nu există nicio căutare a consensului”, conchide Hellyer.