Cine se mută în Germania trebuie să facă o vizită la autorități pentru a-și înregistra șederea la noua adresă. De regulă, asta presupune un telefon la primărie pentru o programare, apoi săptămâni întregi de așteptare și, în cele din urmă, prezența personală, cu formulare pe hârtie. Da, în anul 2026!   

Și ce se întâmplă dacă îți uiți cardul de asigurare de sănătate la medic? Unele aplicații pot ajuta - dar doar prin fax. ”Aproape trei sferturi dintre companiile germane, mai exact 77%, mai au încă aparate de fax”, spune, pentru DW, Felix Lesner, de la Bitkom, asociația germană a industriei IT. ”Iar 25% le folosesc frecvent sau foarte frecvent.”  

De ce? ”Cele mai multe companii spun că este indispensabil pentru comunicarea cu autoritățile”, afirmă Lesner. ”Poate că aici se află problema”. Adică, la nivelul administrației publice.  

Rămâneri în urmă  

Uniunea Europeană publică periodic clasamente privind dezvoltarea digitală a statelor membre. Germania se situează, în cel mai bun caz, la mijlocul clasamentului celor 27 de țări. Însă în privința e-guvernării, adică a serviciilor publice digitale, Germania rămâne în urmă. Un studiu al companiei de consultanță Capgemini plasează Republica Federală pe poziția 24 în UE.  

În trecut, inginerii germani au inventat computerul programabil, cartela SIM și tehnologia MP3. Însă înmatricularea unei mașini sau solicitarea unui certificat de căsătorie înseamnă încă, în prezent, stat la cozi interminabile. Frank Reinartz, directorul agenției digitale din Düsseldorf, a precizat pentru DW că Germania nu are o problemă de strategie sau de obiective: ”Problema noastră ține de implementare”. 

Düsseldorf, un oraș cu aproximativ 650.000 de locuitori, oferă online doar 120 din cele 580 de servicii administrative, adică puțin peste 20%. Cu toate acestea, Düsseldorf este considerat un oraș avansat digital și ocupă locul șase în Smart City Index al Bitkom, care măsoară serviciile digitale din orașele germane. Berlinul, capitala țării, a avut dificultăți chiar și în a intra în top 40. 

”Inflație instituțională”  

Structura federală a Germaniei, cu cele 16 landuri, lasă adesea la latitudinea fiecărei municipalități să găsească propriile abordări. ”Nu există multe aplicații software și procese la nivel federal”, spune Reinartz. ”Fiecare oraș trebuie să își creeze propria soluție pentru un proces național, de exemplu înmatricularea autovehiculelor”.  

La acestea se adaugă lipsa de coordonare, precum și ceea ce cercetătoarea Stefanie Köhl numește ”inflație instituțională”. Köhl și colegii ei de la Institutul Stein-Hardenberg (SHI) din Berlin au analizat de ce serviciile publice digitale nu au reușit să se impună cu adevărat în Germania în ultimii 25 de ani. ”Fiecare face ceva, dar doar în domeniul său”, a punctat Köhl, pentru DW. ”Nu există legături între soluții, iar uneori nici compatibilitate între tehnologii”.  

Agenția digitală condusă de Reinartz a fost creată tocmai pentru a evita acest lucru. Viziunea sa pentru viitorul digital al orașului Düsseldorf se bazează pe un site web care să ofere cetățenilor acces online la toate serviciile publice. ”Te autentifici și vezi, de exemplu, impozitul pe proprietate, dacă ești proprietar, grădinița la care poți duce copilul și permisul de parcare pentru mașină”.  

Danemarca: țara digitală ideală  

În timp ce în Germania încă se discută, Danemarca își pune deja viziunea în practică. Vecinul din nord al Germaniei a realizat demult ceea ce Reinartz își imaginează. ”Site-ul Borger.dk este un punct central, unde toți cetățenii pot accesa digital peste 2000 de servicii publice”, explică Jakob Frier, de la Digital Hub Denmark din Copenhaga. Aproape totul, de la taxe la servicii medicale, este disponibil online.  

Cheia acestui sistem este un act de identitate digital obligatoriu (eID), după cum spune, pentru DW, Adam Lebech, director general adjunct al agenției daneze pentru administrație digitală. ”Aproximativ 97% din populația adultă deține un eID. Iar 83% îl folosesc cel puțin o dată pe săptămână”.  

Baza digitală a sistemului danez este un număr unic de identificare, Registrul Central al Persoanelor (CPR), introdus în Danemarca în 1968. ”Folosind aceeași identificare pentru toate sistemele, schimbul de date este simplu”, explică Lebech. ”Asta ne permite să creăm servicii fluide între diferite autorități. Desigur, este nevoie de încredere în guvern”.  

Sondajele arată constant că majoritatea danezilor au încredere în guvernul lor. Germanii sunt mult mai sceptici față de colectarea centralizată a datelor de către stat, din cauza trecutului lor în dictaturile nazistă și est-germană. Atât Al Treilea Reich al lui Hitler, cât și partidul comunist din defuncta Republică Democrată au folosit datele personale pentru a spiona oamenii și a le controla viețile.  

Salturile de dezvoltare ale Indiei  

India a demonstrat că progrese majore în dezvoltarea serviciilor digitale sunt posibile și, în doar 15 ani, a reușit să își construiască propriul sistem de identitate electronică, numit Aadhaar. Potrivit datelor oficiale guvernamentale, aproximativ 99,9% din populația Indiei îl utilizează.  

Aadhaar este conectat la o platformă digitală de plăți numită Unified Payment Interface (UPI), acceptată chiar și de vânzătorii ambulanți de la tarabe stradale. Clienții transferă banii simplu, prin scanarea unui cod QR și folosind o aplicație de smartphone.  

Tej Paul Bhatla, de la TCS, cea mai mare companie IT din India, ne-a explicat că Aadhaar și UPI sunt ”sisteme fundamentale”, dezvoltate cu sprijinul statului, dar și cu finanțare din sectorul privat. Încă de la început, cele două programe au fost concepute ca sisteme open-source, destinate utilizării atât în sectorul public, cât și în cel privat, similar infrastructurii publice.  

”Când construiești căi ferate, autostrăzi sau porturi, le pui la dispoziția tuturor”, spune Bhatla. Acest lucru, a adăugat el, permite sectorului privat să folosească aceste sisteme pentru a ”dezvolta și furniza servicii mai ample pentru cetățeni și companii”. Potrivit lui Bhatla, infrastructura digitală reprezintă șansa Indiei de a accelera dezvoltarea. Astăzi, ”aproape 80% din populația adultă deține un cont bancar”.  

Fără Aadhaar și UPI, precizează Bhatla, ”ne-ar fi luat 48 de ani pentru a ajunge la nivelul actual de utilizare a conturilor bancare”. O infrastructură digitală mai bună și un ecosistem de servicii digitale ar putea stimula creșterea economică și în țări precum Germania, subliniază specialistul indian. ”Cine nu crește va fi cu siguranță expus amenințărilor din partea altor economii, iar viața va deveni mai dificilă”.