Urmează pentru noul președinte o perioadă grea în care trebuie să convingă PSD să vină la guvernare, în care e dependent total de acest partid nereformabil pentru a pune în mișcare reformele de care are nevoie țara. „Cer partidelor politice să acționeze în interesul național” a spus Nicușor Dan cu gândul la majoritatea de care are nevoie pentru ca viitorul guvern „să-și asume reformele fiscale de care România are nevoie” pentru a transmite piețelor internaționale și mediului investițional că urmează o perioadă de predictibilitate. 

Dar poate fi România predictibilă? În ultima jumătate de an, cu victoria lui Călin Georgescu și susținerea largă de care are parte George Simion, țara a părut mai degrabă gata să se scufunde. Rusia a jucat pe mai multe planuri împotriva direcției pro-occidentale și a convins o mare parte a electoratului că AUR ar fi un partid care poate aduce bunăstare fiindcă mizează pe familie, pe biserică și pe naționalism. Toate aceste subiecte desprinse din retorica Rusiei și a lui Vladimir Putin au avut succes, cu toate că în paralel, aceiași votanți extremiști declarau în sondajele de opinie că vor să rămână în Uniunea Europeană, iar țara să fie acoperită de umbrela NATO. E greu de crezut că Rusia va renunța după acest dublu eșec la ideea de a controla România prin pârghii văzute sau ascunse. Mai degrabă, e de așteptat ca Moscova să găsească alte instrumente de slăbire a coeziunii interne, de boicotare a majorității parlamentare, de încetinire a reformelor preconizate, de compromitere,  acolo unde e posibil, a relațiilor externe pe care mizează România.

În primul său discurs după învestirea ca președinte al României, Nicușor Dan nu a făcut nicio referire la Rusia, nu a rostit numele acestei țări, nu s-a referit deloc la intervențiile Moscovei în procesul electoral autohton. Președinția împreună cu serviciile secrete și cu celelalte instituții de forță ar trebui să prezinte însă în cel mai scurt timp o strategie de protejare a României în fața agresiunilor hibride gândite de Rusia, împotriva agenților de influență ai Moscovei și împotriva trădărilor care au fost și care ar putea să revină. Deși noul președinte a spus că nu vrea să privească spre trecut, totuși în ceea ce privește Rusia ar fi necesar să clarifice ce rol au avut serviciile secrete înaintea primului tur de scrutin al prezidențialelor din noiembrie 2024. Trecutul poate arăta dezvoltările viitorului, dar și în această privință, Nicușor Dan este dependent de o majoritate parlamentară care să voteze noii șefi ai principalelor servicii secrete autohtone. Serviciul Român de Informații (SRI) funcționează cu un interimar de doi ani încoace, iar Serviciul de Informații Externe este condus de șapte ani de un fost deputat PSD, care nu a avut niciun discurs public explicativ în cei șapte ani de când a preluat funcția. 

În zilele următoare Nicușor Dan își va anunța echipa de consilieri care se vor instala la Cotroceni și de care depinde în mare măsura evoluția lui, fiindcă are nevoie în aceeași măsură de profesioniști și de oameni care să-i spună adevărul, care să aibă spirit critic și să nu se teamă să-l supere pe șeful statului. Există deja în jurul lui experți, care l-au ajutat să aibă mesaje clare în campania electorală. Când va avea în față informațiile grele furnizate de serviciile secrete, e de așteptat, ca analiza noului președinte să aibă noi direcții, mai ales în sensul riscurilor și amenințărilor la adresa țării, dar și a felului în care va aborda axele mari ale politici externe: refacerea congruenței pe direcția București-Washington, inserarea României ca pion avansat al apărării europene, direcția critică asupra bugetului UE pe următorii șapte ani, la care se lucrează deja la Bruxelles, poziția României în NATO și cum poate fi îmbunătățită apărarea la granița de Est a țării. 

Poate că Nicușor Dan a omis intenționat Rusia din discursul său tocmai fiindcă are nevoie de mai multe date, pe care le va putea cere de azi încolo de la profesioniștii informațiilor. Spre finalul mandatului fostului președinte Klaus Iohannis informațiile reale par să fi ocolit Cotroceniul, altfel nu se explică breșa de securitate care l-a dus pe Călin Georgescu în turul al doilea, deși el era un necunoscut în spațiul real și întreaga lui campania a fost făcută cu sprijinul Rusiei doar în spațiul virtual.